La mălai

Mă bucur să vă regăsesc la acest nou început de an, acum că au trecut sarmalele, cozonacul, şampania şi au venit, la schimb, facturile de la cărţile de credit – de, Crăciunul obligă! -, ca să nu mai adaug facturile de taxe pentru proprietari, başca impozitul pe venituri, ce se zăreşte la orizont.

Dacă vi se pare că acest început de an e mai dificil decât alţii, nu sunt de aceeaşi părere. Aşa a fost şi anul trecut şi tot cam aşa se pre­ve­de şi pentru următorii ani. Pentru a depăşi toate aceste momente, secre­tul, dacă-l putem numi aşa, e să vă organizaţi cât mai bine finan­ţele. Organizare, disciplină financiară, previziune şi, dacă doriţi, aş putea adăuga şi alte cuvin­te ce sună frumos, mai ales în şedinţe.

Eu găsesc că lucrurile sunt cu mult mai simple. Un buget e pozitiv atunci când reuşim să cheltuim cu un dolar mai puţin decât câşti­găm. Iar dacă nu se poate, câştigaţi cu unul în plus. Încercaţi acest lucru şi o să vedeţi că nu veţi fi nicicând prinşi de datorii. Dar mai bine să vă povestesc de unde am învăţat acest lucru.

- Publicitate -

Varvara venea pe la bunica să-i ghicească întodeauna duminica, după slujbă. Lungă, da’ adusă de spate, cu basmaua-i bine strânsă sub bărbie, cu băţul noduros într-o mână şi traista vărgată în cealaltă.

– Ai ajuns, Varvară?

– Am ajuns, Ileană. Iaca, iar am stat pânâ la-mpărtăşanii, da’ să ştii că tari greu ni-o mai mustrat popa azi.

– Da’ di ci, măi fumeie, că doară n-am puşcat în stele şi-a hi chicat fo una.

– Vai, tu, Ileană, cum poţi să grăieşti aşé? Apoi părintili zici că Domnu’ nu-ngăduieşti să îmblăm cu farmicii, că ni paşti nicuratu’.

– Apăi, lasă şi tu, Varvară, popa sâ grăiascâ, câ di aceie-i dăm co­laşi. Hai mai ghini şezi şi-ndeamnâ o ţârâ, că tocmai ci-am răsturnat mămăliga pi fund şi-am disfăcut oliacâ din budăiu di brânzâ di an şi-apoi on da şi-n boghi.

– Cum spui, cu­mătrâ, el cu-a lui şi noi cu-a noastri, da să-mi dai hotărât, să văd dacâ s-aratâ a sî ogoi Costan a nieu, că di la Craşiun în­coa­şi m-o mâncat di zâlii cu ra­chiu’ lui. Şi iacâ, bghiru âi pi noi, da’ griţarii n-ajung di niciun fiel.

Ca şi cum m-ar fi zărit pentru prima dată, bunica lăsă linguroiu’ de lemn cu care scotea brânza din putină şi-mi zise, cu zâmbet ştrengăresc:

– Dac-ai gătit di giucat cu mă­mă­liga, mai scarmanatuli, ia fă ghini şi mai ti du matali olecuţâ pi afarâ, di ti gioacâ cu cialalţi, că şi-or faşii muştili cuib la gura ta di cât âi căsca la babi, că noi aviem di socotit şi asta nu-i pientru căpu­şoru tău amu’. Şi nu uita să înghii giuncuţa cu-o găliatâ di apâ, aşé harnic cum ţâ-i fielu’.

Mai de voie, mai nu, înarmat cu o bucată din mălaiu’ ce se ascun­se­se-n rolă, am ieşit, dacă aşa era re­gula. Bunica-mi explicase o dată că datu-n bobi nu-i pentru cei de seama mea, dar dacă am să-i fiu ascultător şi oi aduce apă ori de câte ori mi-a zice, are să-mi arate şi mie, când oi fi mai mare. Drept e că mare lucru nu mai avea ea ce-mi arăta, că eu, de fiecare dată, numai mă făceam că plec, da’ încet mă întorceam sub geamul din dreptul mesei şi numa’ urechi eram la tot ce se spunea.

Pentru Varvara, timpul plăţii impozitelor – a birului, după vorba ei – era un stres pe care trebuia de fiecare dată să-l împartă cu bunica. Nici în ziua de azi nu ştiu dacă datu-n bobi o ajuta să găsească banii pentru bir, dar aşa de bucu­roasă pleca de la noi, că-mi vine a crede că da.

La dumneavoastră cum se petrece, sunteţi bine organizaţi şi această perioadă nu vă dă nicio bătaie de cap sau aveţi nevoie de tratamentul Varvarei? Pentru a vă uşura eforturile de plată a taxelor, în fiecare an puteţi să utilizaţi drep­turile de depunere în regimul de economii pentru pensie (REER) – bineînţeles, în măsura în care depunerile pe care le faceţi vă pot aduce un semnificativ retur de taxe. Dar mai multe răspunsuri găsiţi la fiecare din consilierii financiari ai comunităţii, important e ca soluţia propusă să fie cea bună.