Ture cu bicicleta

Mi-am petrecut ultima lună cu Alain. Altfel spus, de o lună mă tot plimb la pas domol, pe străzile din jurul casei. Ceea ce nu-i rău. Doar că, lipsită atâta timp de informaţii din viaţa veselei noastre comunităţi, acum sunt nevoită să mă întorc la subiectele mele de avarie: Sorin, Ponta, notele de lectură. Unii cititori vor răsufla uşuraţi, ştiu.

***

Sorin a intrat în Bratislava, la volanul Loganului, într-o seară de ianuarie, la ora 8. Avea căutătura unui obsedat. Exact în ziua călătoriei, un bun webzine craiovean postase un interviu cu el. Abia aştepta să ajungă la hotel, să se logheze pe internet şi să verifice impactul la public. Ningea, şoselele erau acoperite cu un strat subţire de zăpadă. Oraşul, în partea pe care o străbătea el, era prost luminat. Urma instrucţiunile GPS-ului cu mare neîncredere, ca de obicei. GPS-ul i-a tot spus să continue, ba lejer la stânga, ba lejer la dreapta, până când, cu glas de nazist, dar în engleză, l-a somat să întoarcă, unde o putea. A cotit la dreapta, tăind vreo cinci perechi de şine de tramvai. Brusc, oraşul a devenit luminat. În spatele lui rula o maşină a poliţiei, cu girofarul în funcţiune. Poliţistul venit să-i dea bineţe l-a informat că, prin manevra făcută, a încălcat cel puţin patru reguli de circulaţie. Fără să întrebe care erau ele, Sorin a dat actele la control. S-a ales cu o amendă de 60 euro, redusă pe loc la 50, pe motiv că poliţistul nu avea să dea rest la sută.

***

În România, după cum se ştie, premier este un doctor în drept. Tot după cum se ştie, teza lui de doctorat, una susţinută în urmă cu vreo 10 ani, este, în afara oricăror îndoieli, un nedemn plagiat. Şi nu există soluţie miracol de îndreptare a ruşinoasei situaţii. Pentru că, după cum bine spune amicul Fane, de la Craiova, antibăsist dotat cu revistă online (tot web­zine, dar altul), “până când în România venitul lunar mediu nu atinge mia de euro, românilor nu le va păsa de un plagiat”. E un alt fel de a spune că educaţia merge mână în mână cu prosperitatea economică. Ceea ce înseamnă că Ponta e prins în capcană. Dacă economia merge la fel de rău ca până acum, românii îi vor dori capul. Dacă economia merge prea bine, românii vor conştientiza repede ce-i aia un doctorat şi iar îi vor dori capul. Singura lui şansă este o creştere economică leeentă.

***

Vladimir Tismăneanu, Lumea secretă a nomenclaturii – Amintiri, dezvăluiri, portrete, Humanitas, 2012. Despre tribul comuniştilor foşti ilegalişti, cam majoritar evrei, cu stagii în războiul civil din Spania ori în Rezistenţa franceză. Despre cum au trecut ei pe la Moscova, înainte de a-şi găsi adăpost în vilele din cartierul Primăverii şi slujbe în structura de putere a României dejiste. Despre şcolile frecventate de copiii nomenclaturiştilor, în general. Despre odraslele care au contestat idealurile părinţilor şi odraslele care, din slăbiciune, au ales să profite de ele. Despre căsătorii, naşteri, adopţii, încuscriri, turnătorii, trădări, excluderi (din partid), mutări (din vile mari în amărâte apartamente de bloc), temeri, umiliri, laşităţi, în Olimpul lumii comuniste româneşti. Totul scris de fiul unor participanţi la războiul civil din Spania care, în adolescenţă, dădea ture cu bicicleta prin numitul cartier, în compania unui coleg de şcoală pe nume Nicu Ceauşescu. O carte extrem de interesantă.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare