Acum 10 ani, lua fiinţă la Montréal un ansamblu de dansuri populare numit “Hora”. Iniţiatorul trupei este un clujean pe nume Florin Sălăjan, sosit în Canada în 1993, în calitate de (bineînţeles!) dansator. După obligatoria perioadă de “aşezare” din punct de vedere material, Florin a cedat vechii lui pasiuni pentru folclor şi a înfiinţat un ansamblu de dansuri. De fapt, pentru momentul iniţial, termenii “ansamblu” şi “înfiinţat” sunt cam pretenţioşi – mai corect ar fi să spunem că a “încropit” o “trupă”, cu ajutorul câtorva prieteni şi al copiilor acestora. Cu care, la început, făcea repetiţii prin garaje sau camere nemobilate, până când a obţinut (temporar) dreptul de a face repetiţii la Casa Română.
Trecem repede peste anii de început, presăraţi cu suişuri şi coborâşuri, pentru a vă spune că acum, în anul în care ansamblul (deja îi putem spune astfel fără nicio reţinere) împlineşte zece ani de existenţă, el a ajuns un “brand” al comunităţii româneşti de la Montréal şi nu poţi vorbi de păstrarea identităţii cultural-spirituale a românilor stabiliţi în această parte a lumii fără să te referi (şi) la ansamblul condus de Florin Sălăjan. Iar dacă spunem “această parte a lumii” şi nu “Montréal” este pentru că Florin Sălăjan şi “Hora” au dansat pe scene de pe tot continentul nord-american, de la Montréal, Val-David şi Québec, trecând prin Shawinigan, Ottawa şi Toronto, până în SUA, la Washington, New York, New Jersey (chiar la renumita universitate Princeton).
A spune toate aceste lucruri într-un singur paragraf de ziar ar fi total nedrept faţă de talentul şi munca depuse de Florin, împreună cu zecile de copii, adolescenţi şi tineri care au trecut, de-a lungul deceniului scurs de la înfiinţare şi până acum, prin trupa “Hora”. Astfel că, împre- ună cu recunoştinţa noastră (sau cel puţin a subsemnatului, el însuşi îndrăgostit de folclorul românesc), rezervăm, în acest număr al publicaţiei noastre, un spaţiu mai aproape de ceea ce merită aceşti adevăraţi ambasadori ai vechii spiritualităţi româneşti, enumerând (o parte din) realizările artistice ale ansamblului.
Vom spune, astfel, că în deceniul de activitate aproape încheiat (oficial, “Hora” împlineşte zece ani în august, dar am vrut să fim primii care-i spunem “La multi ani!”), numărul spectacolelor susţinute este de ordinul sutelor. Iar dacă începutul a fost unul modest, cu spectacole în sălile sociale ale bisericilor româneşti de la Montréal sau la petrecerile private ale românilor, cu timpul, trupa a ajuns cunoscută – şi, mai ales, apreciată – dincolo de graniţele comunităţii noastre.
Astfel, ea a fost invitată la numeroase festivaluri folclorice ale altor comunităţi etnice din Montreal (greci, polonezi, unguri, etc), ba chiar şi la manifestări “cu ştaif”, organizate de primăria Montréal. Nu au lipsit deplasările la Toronto (inclusiv Hamilton), Québec, Ottawa (la celebrul Festival al lalelelor), atât la invitaţia comunităţilor româneşti din oraşele respective, cât şi la aceea a oficialităţilor care au organizat manifestări de mare anvergură. Culminând, dacă vreţi, cu prezenţa pe scena festivalului folcloric de la Drummondville, unul dintre cele mai mari evenimente de acest gen pe plan mondial.
Florin Sălăjan îşi aminteşte, zâmbind, de invidia simţită faţă de unii dintre “copiii” din ansamblu, care au ajuns pe scena de la Drummondville după doar câteva luni de repetiţii, pe când el a trebuit să transpire ani buni de zile până să reuşească acest lucru.
Cel mai pregnant sentiment, spune liderul ansamblului, a fost totuşi emoţia: “În 1993, urcam pe scena de la Drummondville ca simplu membru al unui ansamblu din România, iar în 2010 am ajuns din nou acolo – de această dată, cu ansamblul condus de mine însumi. Nu pot exprima în cuvinte emoţia care m-a cuprins când dansam şi-mi vedeam băiatul (la acea vreme de doar 3 anişori) în public, în braţele soţiei”. Au urmat alte şi alte spectacole şi, nu în ultimul rând, trei turnee în SUA (două la invitaţia unor comunităţi româneşti, iar una din partea unor americani “de souche”). Ansamblul a devenit astfel un “exportator” de folclor românesc, deşi activează el însuşi la câteva mii de km de locurile natale.
De altfel, în acest context, Florin spune că realizarea sa cea mai importantă este că “am reuşit să sădesc dragostea de folclor şi de dansul popular în inimile unor români «de generaţia a doua», adică a unor copii născuţi aici, care nu aveau contact direct «la sursa» cu folclorul românesc. Astfel contribuim, cred eu, la păstrarea culturii şi spiritualităţii noastre aici, departe de locurile natale“.
Florin Sălăjan ştie să îşi recompenseze dansatorii în moduri extrem de semnificative. Astfel, pentru al doilea an consecutiv, la “microrevelionul Hora” (desfăşurat în februarie, fiindcă, de obicei, la revelionul adevărat, “Hora” dă spectacole pentru alţii), conducătorul ansamblului a oferit medalioane de aur unora dintre membrii trupei. Şi ştiţi cine l-a ajutat sa facă acest frumos gest? Cei doi copii ai săi, David (6 ani) şi Daria (3 ani), care par a fi deja pregătiţi (vezi foto) să preia ştafeta folclorului românesc de la tatăl lor.
