Un ardelean la curtea regelui Fidel

Masina in CubaDacă ne luăm după numărul canadienilor care îşi petrec o parte a iernii în Cuba, această ţară se transformă, în ia­nuarie – februarie, într-o a 11-a provincie a Canadei; una în care nu tre­buie să dai la zăpadă. Dincolo însă de plăcuta trecere de la minus 30º la plus 30º, de opulenţa “all-inclusive”-ului, cu mese îmbelşugate şi bine “stropite”, întrerupte doar de reprize de plajă, baie şi divertisment, turistul curios poate vedea şi adevărata viaţă a cubanezilor (le-aş zice “cubani”, dar ei sunt cam fără bani). Iar noi, canadienii de origine română cu vârsta începând cel puţin cu cifra 4, avem, la vederea modului în care trăiesc fidelii lui Fidel, un puternic sentiment de déjà-vu.

[pullquote]Beneficiar a două excursii în Cuba (2009 şi 2013), pot compara nivelul serviciilor asigurate atunci şi acum. Comparaţia nu e încurajatoare. În 2009, la 4,5 stele, am avut parte de mai mult confort şi de mai puţine probleme decât în 2013, la 5 stele. Exemple? Baie înfundată, inundaţii în resort, aer climatizat defect, jacuzzi ne­funcţional, lipsă cafetieră etc. Să fi fost de vină anul ghinionist, terminat în “13”?[/pullquote]

Personal, am avut senzaţia unei călătorii în timp, în cei mai negri ani trăiţi sub regimul Ceauşescu. Săraci lipiţi, dar curat şi îngrijit îmbrăcaţi – în limita posibilităţilor -, cubanezii au faţă de românii “epocii de aur” doar şansa unei clime mult mai blânde, cu scutire de la plata căldurii pe timpul iernii. În rest, cu salarii care ajung la echivalentul a 30-40$ pe lună, cu preţuri – la majoritatea bunurilor – apropiate de cele de aici, cubanezii nu prea cunosc prosperitatea. Vreţi exemple, desigur: benzina costă 1,20-1,40$/litru, în funcţie de cifra octanică, laptele, aproape 2$/litru etc. Doar cafeaua, ţigările şi alcoolul sunt mai ieftine (aşa-i că vă amintiţi de România?).

Când primesc salariul – în moneda lor naţională, pesos-ul, echivalent cu câţiva cenţi canadieni -, majoritatea cubanezilor îşi plătesc chiria (la stat), curentul şi utilităţile, după care schimbă puţinii bani rămaşi în “pesoşii” conver­-tibili (CUCii pe care îi primesc şi turiştii străini care ajung în Cuba) şi încearcă să trăiască până la viitorul salariu, ceea ce nu e uşor. Imaginea tipică a acestor încercări ar fi o tânără cubaneză care-şi reparase cu ojă de unghii un ciorap cu firul rupt. Aşa-i că vă amintiţi de România? Să nu credeţi acum că mă plimbam prin Cuba, cu ochii după picioarele femeilor. Imaginea a observat-o consoarta mea, deci reţineţi-vă ironiile!

[pullquote]Cubanezii au şi “mituri urbane”. Unul dintre ele este acela că femeile nu au dreptul să şofeze pe drumul dintre insula principală şi Cayo Coco, un drum de 40 de km, construit ca un dig, prin mare. Ziarist (aproape) profesionist, am verificat întâi informaţia din trei surse, numărând adică trei maşini consecutive pe acest traseu, conduse toate de bărbaţi. Apoi am întrebat şi am aflat că această “interdicţie” e, de fapt, o glumă pe care un ghid cubanez o spune turiştilor, ca să-i înspăimânte. Un fel de “legendă a lui Dracula”, made in Cuba. Uff, bine că nu am căzut pradă manipulării comuniştilor…[/pullquote]

Pe de altă parte, există o oarecare delăsare a populaţiei, de vreme ce, în ciuda sărăciei lucii în care se trăieşte, rareori vezi, pe lângă curţile caselor, grădini de legume, deşi spaţiul nu lipseşte… Cubanezii umplu, în schimb, străzile şi grădinile de vară, din care se revarsă acordurile muzicii locale. Aşa-i că vă amintiţi? Posibila explicaţie a acestei delăsări ar putea fi nivelul prea puţin diferenţiat al veniturilor populaţiei, probabil intenţionat susţinut de regimul Castro. Atât timp cât, între un muncitor necalificat (de exemplu) şi un medic specialist, diferenţele de venit sunt nesemnificative, ce i-ar stimula pe cubanezi să muncească pentru a urca pe scara socială? Poate doar ideea de a ajunge secretar de partid, că ăia or fi având alt nivel de trai. Vă mai amintiţi?

Ce i-ar mai putea aminti de ţara lui natală românului aflat în Cuba? Autovehiculele româneşti care circulă pe insulă, de la Dacia şi ARO, până la camioane Roman şi tractoare de Braşov… Una peste alta, pentru un canadian de origine română, un concediu în Cuba poate avea semnificaţii şi dincolo de tripleta rom-soare-plajă. Pentru noi, ţara lui Fidel este nu doar o destinaţie geografică, ci şi una temporală, pre-revoluţionară. Căci, dacă ne uităm istoria, riscăm să o repetăm.

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Ultimele articole

Articole similare