În Canada, ai sentimentul libertăţii depline, interviu cu George Rădulescu

Licenţiat în Drept şi în Teologie, George Rădulescu şi-a început activitatea în presa centrală în urmă cu 14 ani. A fost redactor în cadrul departamentului “Politică internă” al cotidianului Curierul naţional, vreme de peste cinci ani, şi a colaborat la alte câteva publicaţii. Din 2006, este jurnalist al cotidianului Adevărul, unde a coordonat departamentele “Politică internă” şi “Publicistică”. În perioada 2008-2012 a realizat dialogurile săptămânale “La masa Adevărului”, în cadrul cărora personalităţi ale vieţii publice româneşti şi-au mărturisit secretele şi convingerile despre România.

De asemenea, până să ajungă în Canada, în partea a doua a anului trecut, George Rădulescu a rea­lizat două emisiuni pentru postul de televiziune The Money Channel: “Cum repornim România” şi “Cu cărţile pe masă”.

Pagini Româneşti: Ai plecat din România din motive de respingere a ceea ce se întâmplă acolo sau ai dorit pur şi simplu să profiţi de oportunitatea de a studia în Canada?

George Rădulescu: Am venit în Canada după îndelungi deliberări interioare. Nu, nu am plecat supărat pe România, deşi motive poate că aş fi găsit cu duiumul. Este vorba strict de un proiect personal şi de o decizie luată în trei, alături de soţia şi de fiica mea. Fără acordul şi sprijinul lor, nu aş fi făcut niciodată acest pas. Situaţia noastră profesională şi socială a fost una excelentă, dar am vrut să vedem dacă putem face şi mai mult. Şi aici mă refer la oportunitatea de a studia în universităţi cunoscute în întreaga lume. De altfel, cred că aceasta este singura şansă a Româ­niei: prezenţa tinerilor noştri în universităţi străine de top şi reîntoarce­- rea lor, la un moment dat, pentru schimbarea mentalităţilor. Nu este un secret pentru nimeni că atmosfera socială din România a devenit aproape sufocantă. Tinerii părăsesc ţara pentru că nu întrevăd nicio perspectivă de eliminare a imposturii la nivel înalt. Degradarea şcolii şi maneli­zarea vieţii publice merg mână în mână, la acestea contribuind cu spor şi tabloidizarea presei naţionale.

[pullquote]

LANSARE DE CARTE
Sâmbătă, 16 martie va avea loc lansarea volumelor de dialoguri Un secol cu Neagu Djuvara şi În căutarea României pierdute, realizate de ziaristul George Rădulescu. Evenimentul se va desfăşura, începând cu orele 13:00, la Librăria Pagini Româneşti din Montréal (4954 Boul. Décarie – Suite 200, Montréal, H3X 2H7)

[/pullquote]

Ai în plan să te întorci în ţară după perioada studiilor sau vei ră­mâne aici, pentru tine, pentru copil…

Eu nu cred că în lumea de astăzi mai poţi vorbi de “plecări definitive”. La universitatea unde studiez în acest moment, am un profesor de origine rusă care ne spunea că diferenţa dintre generaţia noastră şi cea a domniei sale este că, în urmă cu 25 de ani, te stabi­leai în Canada fără nicio şansă de a te reîntoarce în ţara natală. Lumea s-a schimbat de atunci, iar noi avem o li­-bertate de mişcare de care profităm din plin. Personal, până a alege America de Nord, am cutreierat o bună parte a Europei în căutarea unei universităţi care să mi se potrivească. Am optat pentru Canada deoarece aici ai sentimentul libertăţii depline şi poţi cunoaşte oameni din toate colţurile pământului. În plus, Dumnezeu a rânduit să se strângă la Montréal şi mulţi oameni dragi nouă, care ne ajută să ne simţim ca acasă.

Cum ai descrie, pe scurt, viaţa ta de ziarist în România?

Lucrez în presă de la vârsta de 19 ani şi nu m-am lecuit nici acum. Probabil că multă lume nu ştie consumul nervos pe care îl presupune o asemenea activitate, dacă încerci să-ţi faci treaba aşa cum se cuvine. Nu voi intra în detalii, pentru că asta ar presupune să publicăm câteva volume, însă vă asigur că a fi jurnalist nu este ca în filme şi nici ca în descrierile “binevoitoare” ale politicienilor. Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte activitatea mea profesională de până acum, aş spune aşa: o cămară plină-ochi (spre disperarea nevestei!) de ziare şi reviste în care am semnat, trei broşuri de eseuri, două cărţi de dialoguri şi două emisiuni de televiziune (bune, zic unii).

Apropo de cărţile de dialoguri, le vom lansa curând şi aici, la Montréal, la Librăria Pagini Româneşti. Ne poţi vorbi puţin despre ele?

Volumul “Un secol cu Neagu Djuvara”, apărut în decembrie 2010, este rodul unei idei care mi-a venit în timpul unui dialog cu venerabilul profesor, pe o stradă din vechiul Bucureşti. Practic, am vrut să redau generaţiei mele o fărâmă de istorie trăită, răscolind în sufletul istoricului Neagu Djuvara sentimentele trăite pe front, în exil şi la revenirea în ţară. Dacă judec după vânzările pe care le-a avut şi pe care încă le are cartea mea, cred că “reţeta” jurnalistică după care am alcătuit-o a fost una corectă. În ceea ce priveşte al doilea volum, “În căutarea României pierdute”, am adunat la un loc 14 dialoguri cu personalităţi de prim-rang ale vieţii publice româneşti. Faptul că preşedinţii, prim-miniştrii, şefii serviciilor secrete, artiştii şi intelectualii cu care am stat de vorbă au profi­-luri atât de diferite arată întrucâtva de ce România are astăzi acest chip. Frumos, şters sau schimonosit – veţi decide singuri, în urma lecturii. Citind “În căutarea României pierdute” cred că vom începe să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, indiferent când şi de ce am plecat din ţară. Fără lipsă de modestie spun că ambele volume de dialoguri pe care le-am publicat sunt asemenea unui vin bun – valoarea lor sporeşte cu trecerea timpului.

Cum percepi societatea canadiană, comunitatea românească? Ce experienţe comunitare ai avut până acum?

Quebécul, în general, şi Montré­alul, în special, sunt locuri în care nu ai cum să nu te simţi bine. Diversitatea te ajută să înţelegi mai mult şi să-ţi faci, periodic, câte un “upgrade”. Dacă este să ne referim la comunitatea româ­nească, nu putem trece sub tăcere faptul că, în general, aici nu ajunge chiar oricine. Criteriile de selecţie sunt destul de stricte, iar oamenii care vin sunt foarte bine pregătiţi profesional. Din acest motiv întâlnim români în posturi-cheie, atât în companii private, cât şi în instituţii ale statului. Îmi place asta şi sunt mândru că românii sunt bine văzuţi. Dacă aş putea, le-aş oferi tuturor facilităţile necesare pentru a des­chide afaceri în România şi a ridica nivelul societăţii. Sigur, nu-mi stă în putere aşa ceva şi, din câte văd, autorităţile au în continuare alte “priorităţi”.