Nu-mi dau seama ce a fost în capul ciprioţilor când au acceptat să adere la Uniunea Europeană. În fond, mica insulă Cipru (care număra doar 850.000 de locuitori) şi-a creat renumele de paradis fiscal al Europei. Cei care voiau să-şi ascundă banii sau să topească profiturile companiilor le înregistrau în Cipru. Toată insula trăia de pe urma banilor aflaţi în trecere pe acolo. Sunt multe insule pe glob care ascund bani negri, dar niciuna atât de aproape de Europa. Dacă mai adăugăm, pe lângă ascunsul banilor, şi ceva turism, avem imaginea unei ţări care trăia liniştită de zeci de ani.
Intrând în UE, Ciprul a trebuit să se supună unui oarecare control. Mai lejer decât în cazul altor state, cum ar fi România, pentru că aici, în Cipru, sunt mulţi bani negri ai multor şmecheri din Anglia, Germania sau Franţa. Probabil că nu am fi auzit de această criză, dacă băncile cirpiote nu se băgau în jocuri mult prea sofisticate, în care şi-au prins urechile. La un produs intern brut de numai 21 de mi-liarde de euro, depozitele străine din băncile cipriote au ajuns la aproape 74 de miliarde de euro.
Aproape jumătate din aceşti bani aparţin aşa- zişilor investitori ruşi. Oraşul Limassol, al doilea după capitala Nicosia, are inscripţii bilingve cipriote şi ruseşti. Peste 10.000 de ruşi au obţinut, cu bani, cetăţenie cipriotă. Realizaţi că nu vorbim aici de strungari ruşi, ci de oameni care au atât de mulţi bani încât ei trebuie ascunşi.
De aceea, mai înainte de a asculta soluţiile de la Bruxelles, când au dat de necaz, autorităţile cipriote au dat fuga la Moscova, să caute 10 miliarde de euro pentru a-şi salva băncile. Greşit calcul. Oficialii ruşi i-au refuzat şi era absolut normal să procedeze aşa. Cum ar fi putut ei să-şi dorească să salveze Ciprul, când ruşii fug de acasă să-şi ducă banii la Limassol?! Ar fi fost culmea culmilor.
Şi totuşi. Autorităţile de la Moscova n-au pus banul jos pentru Cipru, dar au ameninţat Uniunea Europeană că taxarea depozitelor este un furt şi că nu vor tolera această soluţie. Magnaţii ruşi au anunţat că vor deschide procese împotriva băncilor. Sunt în joc 30 de miliarde de euro ale ruşilor. Cineva trebuie să împace şi capra şi varza, adică şi pe UE şi pe ruşi.
Pe micuţa insulă au apărut şi accente comice. Biserica Ortodoxă a implorat investitorii ruşi să nu părăsească ţara. Populaţia cipriotă a devenit brusc antieuropeană, deşi nu se uită la Antena 3. Oamenii realizează acum că ar fi trăit bine în neutralitate, găzduind bani negri, piraţi financiari, exilaţi bogaţi ai Europei. Şi cred că mulţi europeni ar prefera ca Cipru să-şi reia funcţia de seif pentru banii lor negri.
Despre Cipru şi români am aflat mai multe odată cu ancheta asupra lui Sorin Ovidiu Vântu, când toate investigaţiile se împotmoleau în off-shoruri cipriote. SOV zâmbea pe sub mustaţă, până când o directivă a UE a spart secretomania companiilor cipriote. La cererea autorităţilor române, băncile din Cipru au fost nevoite să divulge titularii de conturi. Aşa se face că aderarea Ciprului la Uniunea Europeană l-a trimis pe Vântu la închisoare.
Acum aflăm lucruri şi mai interesante. Nu numai ruşii au miliarde pe acolo, dar şi cetăţenii români, mai umili, au în conturile din Nicosia şi Limassol respectabila sumă de 100 de milioane de euro. Nu cred că depunătorii români la băncile din Cipru sunt disponibilizaţii de la Oltchim sau ţăranii care vin cu roşii în piaţă. Sunt milionarii noştri de tranziţie, care nu mai deţin mai nimic în România. La o adică, dacă sentinţa de condamnare vine cu confiscarea averii, s-o caute Justiţia la Limassol!
Dacă numai în Cipru se află 100 de milioane din România, oare câţi bani “româneşti” s-or fi găsind prin Elveţia, Grand Cayman sau alte insule cu plaje şi palmieri? O întrebare pe care n-am auzit-o din gura niciunui politician sau lider de opinie din ţară. Este, probabil, un subiect mult prea delicat pentru toată lumea.
Nu e departe de adevăr dacă afirmăm că toţi aceşti bani ascunşi sunt furaţi, într-un fel sau altul. Dar ce contează, important este să-l dăm jos pe Băsescu.
