Pe data de 9 aprilie, a încetat din viaţă Iosif Bota, unul din marile suflete ale comunităţii române de la Montréal. A murit la vârsta de 87 de ani, după ce inima lui a refuzat să mai bată pentru un trup care părea să mai aibă energie pentru încă o viaţă.
L-am întâlnit pentru prima dată în noiembrie 1993, când, student fiind, m-am aflat într-o vizită scurtă în oraşul Montréal. Întâmplarea a făcut atunci să am onoarea să cunosc pe doi dintre marii români ai comunităţii noastre, doi buni prieteni, doctorul Jean Ţăranu şi Iosif Bota. Astăzi, amândoi au plecat dintre noi, semn că deja comunitatea noastră se goleşte de vechile generaţii care au pus bazele acestei “colonii” de români.
Dacă ar fi să numesc o singură calitate pe care a avut-o regretatul Iosif Bota, aceasta este, fără doar şi poate, generozitatea. A fost un iubitor necondiţionat de români şi de tot ceea ce venea din acea parte a lumii, atât din dreapta, cât şi din stânga Prutului. Poate mai ales din stânga Prutului. Deşi nu era basarabean, Iosif Bota avea o slăbiciune aparte pentru cei descinşi din acea parte a vechii Românii. Dacă ar fi să-i adunăm la un loc pe toţi aceia care, aflaţi la nevoie, au găsit un acoperiş deasupra capului în primitoarea sa casă din Rosemont, vă asigur că nu ar încăpea într-un hotel întreg.
[pullquote]Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu lui Iosif Bota o pot face vineri, 19 aprilie, între orele 2pm-5pm şi 7pm-9pm la Complexul funerar Magnus Poirier – 6825, rue Sherbrooke Est, Montréal, H1N 1C7, telefon : 514 727-2847. Ceremonia de înmormântare va avea loc sâmbătă, 20 aprilie, de la ora 11am, la Capela Magnus Poirier.[/pullquote]
Numele lui Iosif Bota este legat de Câmpul românesc de la Val-David şi de Asociaţia Română din Canada (ARC), al cărei membru fondator a fost. Nu cred că a existat eveniment care să fi avut loc la Val-David, la care Iosif Bota să nu fi răspuns prezent, dând cu generozitate din timpul, banii şi energia sa.
Pentru mine, Iosif Bota a fost un model de implicare comunitară, de iubire faţă de neam şi de tot ceea ce este românesc. Pentru toate acestea şi mai ales pentru frumuseţea sufletului său, Iosif Bota va rămâne în amintirea mea până la sfârşit.
Însă nu pot să închei aceste rânduri nedrepte – prin puţinul pe care îl conţin despre omul Iosif Bota -, fără să amintesc că el a urât, din străfundul sufletului său de ardelean desţelenit din vatra sa, comunismul şi pe comunişti.
Să-i fie ţărâna uşoară, pe cât de bun i-a fost sufletul!
