Mai credeţi în schimbare?

Politica românească a înce­put să enerveze cam pe toată lumea, asta e clar. Aceleaşi figuri triste, aceleaşi discursuri ieftine, aceleaşi interese care nu au legă­tură cu nimic din România reală, ci doar cu asigurarea bunăstării grupării escrocilor de stat.

Ei doar fac bani de pe urma funcţiilor deţinute în ţară, dar nu trăiesc acolo, nu se tratează acolo şi nici nu-şi mai trimit copiii la şcoli româneşti. Ei, escrocii de stat, apar­ţin deja altui spaţiu, iar Bucu­reştii, Clujul, Timişoara sau oricare alt oraş în care-şi desfăşoa­ră activitatea nu mai este demult casa lor, ci “sediul firmei” la care lucrează. Vine vorba că “lucrea­ză”, deoa­re­ce, aşa cum au priceput deja majoritatea românilor, niciunul dintre politicieni nu s-a do­vedit în stare de ceva, mai ales în ultimii ani. Lăsăm deoparte ade­-rarea la NATO şi la Uniunea Europeană, re­zultate ale unei voinţe colective şi ale unei conjucturi externe favorabile. În rest, numai cârpeli şi lucruri de mântuială.

Bineînţeles că, în asemenea condiţii de viaţă, printre români s-a instalat lehamitea şi pesimismul. Nimeni nu mai aşteaptă ni­mic bun, pentru că “i-am încercat pe toţi”, “am văzut ce poate fie­care”, “nu avem de unde lua alţii mai buni”. Mediul social s-a de­gra­dat mai ceva decât economia. Lumea a concluzionat greşit că tra­iul bun nu are legătură cu res­pectarea reguli­lor şi cu educaţia, ci cu descur­că­reala.

În acest climat, preşedintele României a năşit Mişcarea Populară, o platformă politică ce ar putea constitui nucleul viitorului său partid. Nu are rost să insistăm asupra modului în care a făcut-o – pe Facebook, în cămaşă şi vestă à la Ion Cristoiu, luându-şi adio de la PDL, în ziua în care Elena Udrea a pierdut în faţa lui Vasile Blaga. Ne-am obişnuit cu stilul său încă de la momentul în care şi-a plecat genunchiul în faţa unei dansatoare din buric, la o petrecere mai în­cinsă. Asta-i viaţa, ăştia suntem astăzi, atât putem, “de la vlădică până la opincă”.

Eu vă propun însă ceva mai interesant decât nesfârşitele controver­se pe seama lui X sau Y – “toţi o apă şi-un pământ”.

Haideţi să vedem cine este, măcar formal, liderul platfor­mei Mişcarea Populară. L-am invitat în urmă cu mai bine de trei ani la un dialog în redacţia ziarului “Ade­vă­rul”, în calitate de preşe­-dinte al Comisiei preziden­ţiale care a elabo­rat raportul asupra stării sociale a ţării. Este vorba despre profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii Bucu­reşti.

Rămân la părerea că orice nouă apariţie în viaţa publică românească trebuie să beneficieze de prezumţia de bună-credinţă şi că oamenii obişnuiţi trebuie să tragă propriile concluzii, înainte ca formatorii de opinie să-şi exprime punctele de vedere.

Profesorul Marian Preda a produs multă vâlvă cu raportul său despre “starea naţiunii”, prin 2009, pre­sa centrală punând accentul în special pe sugestiile sale de legali­za­re a prostituţiei şi a consumului de droguri uşoare, în ideea de a ţine sub control aceste fenomene.

Membrii Comisiei pe care a condus-o au vorbit şi despre alte lucruri în raportul lor, însă, aşa cum ne-am obişnuit, senzaţionalul eclip­sează orice altceva. Dacă a făcut sau n-a făcut treabă bună Marian Preda, dacă poate fi cu adevărat un lider sau este doar omul scos la înaintare de preşe­dinte, vom vedea.

Important este să deprindem obiceiul de a-i asculta pe ceilalţi înainte de a forma vreo opinie. Poate că unii ar putea avea şi lucruri interesante de spus, cine ştie. Oricum, nu prea mai avem ce pierde, iar leha­mi­tea nu va opri niciodată procesul de mitocanizare galopantă a României – boală grea, la care au contribuit toţi cei care s-au perindat pe la putere, inclusiv actualul preşedinte.