Mintea din urmă a lui Ponta

Mă aflu în România cu ceva treburi şi aş fi vrut ca, măcar de data asta, să nu mai scriu despre politică. În România, însă, politica se serveşte la masă şi, prin urmare, este imposibil să ocoleşti acest subiect. Şi, fiindcă am pomenit de masă, trebuie să spun că, în ciuda crizei care bântuie ţara şi Europa, românii nu şi-au pierdut cheful (şi nici mijloacele) de a ieşi la restaurant. Zilele trecute, un mic restaurant de cartier – unde trag adesea când scap de sub supravegherea nevestei – era plin ochi. Negăsind nicio masă liberă înăuntru, am fost “nevoit” să stau afară, pe terasă.

Mă întreb mereu, în desele mele drumuri în ţară, de unde or fi având totuşi românii atâţia bani. Bucu­reştiul e plin de restaurante, iar restaurantele sunt pline de clienţi.

Revenind la politică, Victor Ponta, acest personaj care ocupă, prin nu ştiu ce minune, postul de prim-ministru, a făcut, în opinia mea, declaraţia anului. Vorbind despre relaţia dintre el şi Traian Băsescu – apropo, în România doar despre relaţia lui Băsescu cu cei­lalţi se vorbeşte -, Victor Ponta a spus următorul lucru: “Anul trecut a fost un an de război total, care a făcut mult rău ţării. 2013 este anul în care trebuie să gestionez pacea. Până la anul, dl. Băsescu este preşedintele României…”

Aşadar, după ce anul trecut a gestionat războiul, Victor Ponta şi-a propus anul acesta să gestioneze pacea. Şi oalele sparte cine le plă­teşte? Electoral, probabil că Ponta, dar din punctul de vedere al eco­nomiei, al bunăstării (sau, mai degrabă, al sărăciei populaţiei) şi al imaginii României în lume? Plă­teşte fiecare dintre noi, dar mai ales plătesc românii care trăiesc, încă, pe teritoriul ţării.

În afara celor care umplu sălile restaurantelor (bucureştene, cel puţin), există şi o altă Românie, care nu se vede, nici din Palatul Victoria (sediul Guvernului), dar nici din goana maşinii sau de pe traseele turistice ale ţării. Există o Românie a restanţierilor la întreţi­nere – cu sume din ce în ce mai mari -, o Românie în care pacienţii merg la spital cu medicamentele de acasă, dar şi cu pansamentul, seringa sau furtunul pentru perfuzii, o Românie a celor, tot mai mulţi, care au inundat intersecţiile pentru a cerşi.

O criză începută pe vremea guvernării PDL – ce se putea stinge în urma eforturilor imense făcute de populaţie în 2010 şi 2011 – a fost împinsă dincolo de limitele suportabilului (aproape, fiindcă veţi vedea că se poate şi mai rău) de o mână de politicieni inconştienţi. Victor Ponta este unul dintre ei, iar pentru asta, împreună cu Crin Antonescu şi Daniel Constantin – liderii, cel puţin pe hârtie, ai USL -, ar trebui să plătească penal, pentru subminarea econo­miei naţionale şi pentru punerea în pericol a siguranţei şi sănătăţii populaţiei.

Nimic nu a justificat acţiunile iresponsabile de anul trecut ale li­de­rilor USL. Într-o perioadă de gravă criză economică mondială, un guvern responsabil depune toate eforturile pentru a-şi proteja popu­laţia. În loc de asta, guvernul USL a împins ţara pe marginea pră­pastiei.

Acum, Victor Ponta pare că s-a pocăit şi flutură steagul păcii. După ce a tras ca bezmeticul într-o direcţie greşită, este prea târziu. Adevăratul război abia de acum începe, iar duşmanul real al lui Ponta şi-a făcut deja prima apariţie, în faţa Palatului Victoria, şi striga un slogan rezervat, până nu demult, doar preşedintelui Băsescu: “Ieşi afară, javră ordinară!”

Urarea îi era adresată, de data asta, premierului Ponta şi era rostită de muncitorii de la Oltchim Râmnicu-Vâlcea, care s-au depla­sat la Bucureşti pentru a-i “colin­da” pe guvernanţi. În aceeaşi zi, un alt protest, aceeaşi ţintă – de data asta, era vorba de taximetriştii din Bucureşti. Cu doar câteva zile înainte, tonul îl dăduseră revoluţio­narii, cărora USL le promisese ma­rea cu sarea. Dar nu numai revo­- luţionarii au fost păcăliţi, ci marea majoritate a celor care au pus botul la promisiunile deşănţate ale USL din campania electorală.

La aproape un an de când se află în fruntea Guvernului, Victor Ponta a înţeles, în sfârşit, că “Jos Băsescu!” nu este suficient pentru a guverna o ţară: “Eu cred că «Jos Băsescu!» e un slogan de campanie, e o idee, dar nu poate fi un proiect de ţară,” a declarat premierul, la o întâlnire de partid.

Multă lume se miră şi nu înţelege schimbarea la faţă a lui Ponta din ultimele săptămâni. El îşi pregăteşte vizita în Germania, unde speră să fie primit de cancelarul german Angela Merkel, pe care să o convingă să deblocheze fonduri europene pentru economia Româ­niei. Dacă, anul trecut, doamna Merkel a fost trecută prin sita calomniilor USL – inclusiv ale lui Victor Ponta, care trăia încă din economiile făcute de Emil Boc -, acum premierul are nevoie disperată de bani şi e hotărât să pupe acolo unde a scuipat.

Discursul de azi al lui Ponta pare rupt din manualele de demo­craţie şi de înţelepciune, într-un efort disperat de a schimba opinia Occidentului despre guvernul USL. Nu doar că s-a “împăcat” cu Băsescu şi i-a pus favorita în fruntea DNA, riscând chiar ruperea USL, dar Ponta vrea să lase impresia că este copt pentru marea guvernare, în care să pună interesele naţionale înaintea celor personale sau de partid.

Cine îl mai crede însă pe Victor Ponta? Eu nu, în orice caz, dar de data asta m-aş bucura să nu am dreptate.