Vrem o Românie cu fruntea sus, nu cu mâna întinsă

Cu puţină vreme în urmă, în România a avut loc lansarea Mişcării Populare, o organizaţie care şi-a propus drept obiectiv principal crearea unei forţe politice care să coagule­ze electoratul de dreapta. Mare parte dintre iniţiatorii ei sunt actuali consilieri ai preşedin­telui Traian Băsescu, cel care se află de fapt în spatele acestei iniţiative. În situaţia în care niciunul din actualele partide politice din România nu mai reprezintă o alternativă viabilă pentru reconstrucţia ţării, multă lume, printre care ne numărăm şi noi, se uită cu speranţă la noua organizaţie apărută în spaţiul românesc.

Preşedintele noii organizaţii este decanul Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, profesorul Marian Preda, care ne-a acordat interviul de faţă.

Pagini Româneşti: Sunteţi ultimul Preda venit pe scena “politică” româ­neas­­că, nu credeţi că sunteţi cam mulţi şi că pot apărea confuzii?

Marian Preda: Am vizitat, spre sfâr­şi­tul anilor ‘90, o universitate din Coreea de Sud. Şi gazdele mă întrebau: >al câtelea nu­me în România este Preda?”. Nu am înţeles iniţial şi am cerut lămuriri. Mi-au spus că la ei sunt câteva nume de familie gen Kim, care acoperă mai mult de jumătate din po­-pulaţie. Dacă ei se descurcă aşa, de ce ne-am încur­ca noi în câteva procente de Popescu sau Ionescu?

Preda este un nume relativ frecvent, făcut cunoscut în special de Preda Buzescu şi de Marin Preda. Cu ei sigur nu mă poate confunda nimeni.

În politică ar fi doi Preda; în ordinea vârstei: Cezar Preda şi Cristian Preda. Cu Cezar Preda din Buzău, din PDL, nu mă vor confunda cei care ne văd, pentru că el are mustaţă, pentru că el este vechi în politică, în tabăra Blaga, eu sunt vechi în mediul universitar. Cu Cristi Preda, cu care sunt prieten, riscurile de confuzie sunt mai mari: şi el vine din Universitate, şi el a fost şi este un susţinător al Preşedintelui Traian Băses­cu, şi el a fost decan. Totuşi, el a fost decan la Ştiinţe Politice, eu încă sunt la Sociologie, el scrie despre politică (politics), eu mai mult despre riscuri şi politici sociale (policy), el este (deşi disident) în PDL, eu în Fundaţia Mişcarea Populară. Până la urmă, oamenii inteligenţi văd diferenţele specifice.

Există cu adevărat un electorat nu­meros de dreapta în România? Toată lu­mea aleargă după el şi nu-l prea gă­seş­te nimeni… Politica dusă de Traian Băsescu a fost fundamental de dreapta în ultimii ani. Cu toate astea, se pare că nu mai e­xis­­tă un electorat care să-l voteze. De ce?

Există un electorat al preşedintelui Traian Băsescu, probabil este pe la 2 mili­oa­ne de potenţiali votanţi, dar este un electorat inteligent, care nu votează orbeşte, fil­trează orice propunere, orice proiect, în funcţie de şansele sale de implementare.

Noi sperăm să oferim un proiect credibil acestui electorat şi, în viitor, şi un vehi­c­­ul politic care să promoveze în alegeri acest proiect care va fi realizat cu domnul Preşedinte alături de noi.

V-aţi gândit cumva că electoratul de dreapta din România a spălat putina şi că el e format, în mare parte, din cele 3-4 milioane de ro­mâni care trăiesc astăzi în străinătate?

Da, sunt mulţi, sunt activi, sunt o re­sursă uriaşă pentru România, spre care ne uităm cu mare interes, cu speranţa că vor fi alături de noi. Ştiu că au România în suflet şi că cei mai mulţi – ca şi noi, cei din Miş­ca­rea Populară – nu mai au nicio speranţă de la actuală clasă politică.

Românii din diaspora, ca şi noi, vor România cu fruntea sus, nu cu mâna întinsă. O Românie care, ridicând frun­tea, să îi vadă şi pe ei, vremelnic cu do­miciliul departe, veşnic cu inima acasă, în România.

Până în acest moment, absolut nicio formaţiune politică sau civică din România nu a luat în serios potenţialul enorm al românilor care trăiesc în străinătate. Va face Mişcarea Populară altfel?

Pentru ei, în primul rând ne vom lupta să promovăm votul prin corespondenţă, apoi proiecte care să-i ţină conectaţi la Ro­mânia, până când o migraţie de revenire va fi posibilă pentru unii dintre ei. Vom sprijini şi înfiinţarea de filiale în străinătate, îi vom implica în deciziile şi proiectele noastre.

Când se va putea, când vom avea re­surse, promit că vom organiza, împreună şi cu domnul preşedinte Băsescu, dezbateri publice şi în comunităţile din diaspora.

Ce orizont de aşteptare aveţi pentru ca Mişcarea Populară să ajungă să joace un rol esenţial în societatea românească – ca partid politic, dacă va fi cazul, sau după modelul a ceea ce a reprezentat cândva Alianţa Civică?

Cred că nu trebuie să ne grăbim. Ne trebuie minim 6 luni pentru prima etapă de organizare a filialelor şi vom face atunci o evaluare. Cred că înainte de un an nu ar trebui să constituim acel vehicul politic. Dar vom vedea, poate că procesele se accele­­rea­ză.

Este o decizie importantă, care nu trebuie luată româneşte, la întâmplare, trebuie elaborată în urma unei analize consistente (diferenţa dintre “to make a decision” şi “to take a decision” este diferenţa dintre limba română şi practica din România şi limba şi practica anglo-saxonă. Noi vrem să nu pre­luăm vechile metehne balcanice, să nu practicăm improvizaţia, să nu fim superficiali).

Sunteţi sociolog şi cred cel mai în măsură să daţi un verdict. Credeţi că actuala societate românească este capabilă să-şi însuşească valorile democraţiilor occidentale, adica munca, cinstea, respectul faţă de legi şi faţă de ceilalţi?

Răspunsul simplu este da, dar trebuie adăugat: nu imediat. Avem în ţară, din pă­cate, o majoritate de români şi o majoritate de votanţi care sunt dependenţi de resursele publice, de redistribuire şi care, în mare parte, aşteaptă “pomeni” electorale. Popula­ţia activă, românii care lucrează şi plătesc taxe şi impozite sunt puţini în ţară, aproximativ 5 milioane.

Marile democraţii occidentale au sisteme econo­mice şi de protecţie socială susţinute de o majoritate activă economic, grupată în jurul clasei de mijloc; pâ­nă şi comuniştii se bazau pe o clasă activă (deşi neadecvată, ineficientă pentru guvernare), clasa munci­toare. Noi avem o majoritate dependentă. Pe aceasta trebuie să o schimbăm în majoritate activă economic, interesată de muncă şi nu de creşterea ajutoarelor so­ciale. Protecţia socială trebuie să meargă către cei care au muncit şi au asigurări, către cei care nu se pot descurca singuri şi nu au nici o vină, precum copiii sau persoa­ne­le cu dizabilităţi, şi nu spre persoane de vârstă activă care refuză să muncească şi aşteaptă ajutor social sau către pensionari închipuiţi, cu adeverinţe false de invaliditate.

Se vorbeşte de obligativitatea religiei în şcoli, dar nu am auzit pe nimeni vorbind de obligativita­tea educaţiei civice în şcoli: să înveţe copilul înce­pând din clasa I şi cum se trece strada, dar şi că a minţi, a fura sau a discrimina sunt lucruri foarte grave, spre deosebire de ceea ce se poate înţelege de la televizor.

Se face educaţie civică acum în şcoală, dar nu s-a făcut la generaţiile care acum votează. Problema este decalajul între schimbările de curiculă şi efectele în viaţa reală. Avem o majoritate de votanti fără cultura civică sănătoasă şi va fi nevoie de timp şi de eforturi pentru a schimba aceasta realitate.

Mişcarea Populară este a treia sau a patra tentativă din ultimii ani de a schimba ceva în ţară. Ce au făcut greşit ceilalţi? Nu pentru a-i critica, ci pentru a nu repeta greşelile lor.

Cred că nu trebuie să se transforme direct în partid, fără program, fără valori anunţate, fără un proiect clar pentru România. Asta înseamnă că vor poziţii, funcţii, să schimbe oamenii, nu să schimbe lucrurile. Pe de altă parte, nu au avut criterii şi proceduri de se­lecţie a oamenilor. Nu poţi să ai pe cineva la vârf, cât de cât credibil, şi în jurul lui un mare gol sau chiar oameni compromişi. Trebuie echipă, reguli, vi­ziune, consistenţă..

Dacă un român din străinătate doreşte să se alăture Mişcării Populare, cum o poate face? Şi, mai ales, ce fel de ajutor sau implicare aşteptaţi de la românii din Diaspora?

Avem un site, www.miscareapopulara.eu, pe care sunt informaţii şi formularul de înscriere. Sunt şi domeniile de lucru, 12, dintre care poate opta pentru două. Până la constituirea filialelor, îi rugăm să se în­scrie pe site-ul acesta; ulterior vor lucra mai îndea­proa­­pe, cu filialele. În cursul săptămânii viitoare vom publica şi contul Fundaţiei şi orice contribuţie va fi bine-venită. Noi toţi, cei de la vârf, facem voluntariat şi aşa va fi în continuare, dar pentru tinerii care ne ajută la secretariat, pentru logistică, pentru deplasările în teritoriu, este nevoie şi de resurse.

Ce mai importantă contribuţie va fi, însă, susţi­ne­rea publică a ideilor noastre, a valorilor promovate de noi, a mesajelor noastre; aşteptăm şi idei, critici, suges­tii pentru îmbunătăţirea programului care va fi pus în dezbatere publică în curând, a proiectelor pe care le vom lansa în viitor. Ştim că o mare parte din inteligen­ţa şi experienţa României este acum în străinătate şi de ea avem nevoie în primul rând.