Ceea ce scriu acum o să pară ciudat unui român înţelept. În Canada aveţi nevoie de credit ca de aer. Este bine să aveţi împrumuturi.
Bineînţeles, dacă soarta v-a făcut să fiţi milionar şi să plătiţi totul cu cash, cine mai are nevoie de împrumuturi? Puteţi să vă opriţi din citit acest articol şi să consultaţi zodiacul sau pa-gina cu bancuri. Dar dacă aveţi acelaşi nivel de noroc cu marea majoritate a românilor şi vreţi să faceţi cumpărături serioase sau investiţii în Canada, citiţi mai departe.
Istoria lui Igor am întâlnit-o nu o dată. Buna educaţie din moşi-strămoşi l-a învăţat să se întindă cât îl ţinea plapuma când a avut nevoie de mobilă în casă, de haine şi de-ale gurii. A învăţat să aibă un trai modest şi a fost capabil să pună de-o parte şi câţiva bani. Dar a venit momentul când el şi soţia lui au simţit că “aruncă banii pe fereastră”, stând cu chirie, şi au dorit să aibă căsuţa lor, aşa cum văzuseră la părinţi şi bunici. Mândru de faptul că el nu are datorii, m-a întrebat, încrezător, câţi bani i-ar da banca pentru a cumpăra o casă. Am luat la rând cele câteva criterii pentru a avea o ipotecă:
– Lucraţi? Da. OK.
– De când? De mult. OK.
– Cu ce salariu? Destul de mare. OK.
– Câţi bani aţi adunat pentru avansul la casă? 5%. OK.
– Cât e scorul de credit? Ce credit?
– Nu aveţi credit? Nu, n-am avut nevoie. Eu plătesc totul cu banii jos.
Da, până acum a mers… La Maxi, la Future Shop, poate şi la o maşină de ocazie. Din păcate, nu prea merge şi la casă. Igor venea să ceară un împrumut care l-ar fi costat 1.500$/lună, dar nu putea să dovedească un fapt simplu – acela că a fost bun platnic al altor împrumuturi mai mici – pentru că efectiv nu avea aşa ceva.
Băncile sunt conştiente că imigranţii ajunşi de curând în Canada nu au cum să aibă o istorie de credit, aşa că sunt deschise la metode alternative: de exemplu, verifică dacă aceştia şi-au plătit la timp chiria şi alte facturi lunare. Dar, odată ce anii trec, se aşteaptă ca imigrantul să se integreze în societatea canadiană şi din acest punct de vedere. De aceea concesiile ce se acordă noilor veniţi în Canada nu se mai aplică şi celor stabiliţi de mult timp.
Care a fost soluţia pentru Igor? Ar fi putut să aştepte, iar între timp să ceară o carte de credit şi un împrumut la o bancă. Dar nu e destul doar să-şi facă o carte de credit, trebuie să o şi folosească şi să plătească datoriile la timp, deci trebuia aşteptat câteva luni, poate chiar un an. Un an e mult. Dobânzile pot să crească, preţurile la fel, multe se pot întâmpla într-un an.
Ar fi putut să pună mai mulţi bani avans. Dar câţi? Guvernul Canadei consideră că un împrumut pentru casă este riscant atâta timp cât este mai mare de 80% din valoarea casei. Ar fi trebuit deci ca avansul să fie de 20%, pentru ca “riscul” să se dimi-nueze. Însă câţi dintre noi pot aduna 40-50.000$?
Ar fi putut să roage pe un membru al familiei să îl ajute la cumpărare, adică să fie responsabil pentru împrumutul lui ipotecar, să îi devină garant. Dar câţi din noi avem fraţi, părinţi sau copii care să poată face asta?
Sau ar fi putut să ia aminte la sfaturi ca cele din acest articol, atunci când le-a întâlnit, să îşi calce pe mândrie şi să ceară o carte de credit, un împrumut sau o marjă de credit. Un român înţelept în Canada are posibilitatea de a se îndatora (are cărţi de credit active), dar nu o face, fiindcă le foloseşte la minim şi le plăteşte integral la timp, fără a plăti şi dobândă la ele. O istorie de credit bună, care vă va permite să obţineţi cele mai bune condiţii ipotecare, se menţine prin deţinerea a 1-2 cărţi de credit cu limită mare, folosite puţin în fiecare lună şi plătite chiar înainte de scadenţă. În acest mod, nu numai că nu plătiţi dobândă, dar puteţi chiar primi bani. Există cărţi de credit la care puteţi acumula puncte cu fiecare cheltuială.
Atenţie, însă! Reversul medaliei poate să apară la cei care se ştiu cu “degete rare”, printre care se scurg banii. Ei ar face bine să lase cartea de credit acasă. Pentru a menţine totuşi o activitate minimă, pot face anumite plăţi automate cu cartea de credit – de pildă electricitatea, asigurările sau altele. Cei care se ştiu uituci sau prea ocupaţi să facă plata cardului la scadenţă, pot fixa ca minimul de plată al cărţii să se facă automat, înainte de scadenţă, din contul de bancă.
Dacă noţiunea de “datorie bună” vă spune ceva – adică faceţi o datorie pentru a vă cumpăra un imobil, datorie pe care o plătesc însă chiriaşii – ştiţi atunci că folosirea bună a creditului vă poată ajuta să vă îmbogăţiţi mai repede decât utilizarea exclusivă a banilor dvs. Aşadar, de acum încolo, folosiţi cartea de credit, faceţi mici împrumuturi, chiar dacă aţi putea să le evitaţi, apoi rambursaţi datoria cât de repede posibil. În ochii băncilor, veţi fi clientul ideal.
