Situaţia fiscală a rezidenţilor canadieni care locuiesc în afara ţării

Cu toate că termenul de rezidenţă fiscală nu este definit în Codul fiscal canadian (Income Tax Act), Canada Revenue Agency stabileşte, cu claritate, în cadrul buletinelor sale de interpre­tare, criteriile necesare pentru a ajuta contribuabilii canadieni să înţeleagă şi să acţioneze în cunoştinţă de cauză atunci când se întâlnesc cu situaţia determinării obligaţiilor ce decurg din calitatea de a fi rezident canadian.

În Canada, toţi rezidenţii sunt obli­gaţi să plătească impozit pe venitul anual mondial, indiferent dacă sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi. Atunci când un rezident canadian călătoreşte în afara ţării şi rămâne în această situaţie o anumită perioadă din motive personale, profesionale, vacanţă sau studii, acesta trebuie ca, la sfârşitul anului, să evalueze statutul rezidenţei sale canadiene în baza “legă­tu­rilor de rezidenţă” cu ţara de unde a plecat, respectiv Canada.

Legături rezidenţiale

Legăturile rezidenţiale, în înţeles fiscal, reprezintă existenţa unei proprie­tăţi imobiliare în Canada sau a altor elemente, cum ar fi: maşină, barcă, mobilă, cabană, soţ/soţie care locuieşte în Canada, permis de conducere valabil emis de autorităţile provinciale, conturi bancare sau cărţi de credit, card de asi­-gurare medicală. Pe baza acestor criterii, există 4 categorii de rezidenţi canadieni care trăiesc în afara Canadei – şi anume:

1. Rezident de fapt (Factual Resident)

Dacă o persoană care locuieşte în afara Canadei continuă să menţină strânse legături rezidenţiale cu Canada, atunci aceasta este considerată rezident de fapt. Totuşi, în cazul în care între ţara în care locuieşte şi Canada există un tratat fiscal semnat, atunci persoana res­pectivă poate fi considerată doar rezident al acelei ţări, fără a mai avea obligaţii fiscale suplimen­tare faţă de Canada. Calitatea de rezident de fapt impune unei anumite persoane aceleaşi obligaţii şi drepturi fiscale ca unui rezident ce trăieşte permanent în Canada.

2. Rezident impus (Deemed Resident)

Această categorie este reprezentată de membrii forţelor armate canadiene care locuiesc în afară ţării, de angajaţii guvernamentali aflaţi la post în alte ţări sau de persoanele care lucrează în afară Canadei, în baza unui contract al Canadian Inter­national Development Agency, cât şi de copiii celor menţionaţi anterior.

În această categorie mai intră şi persoanele exceptate (în proporţie de cel puţin 90%) de la plata impozitului în altă ţară cu care Canada are la bază un acord fiscal semnat.

Cei ce fac parte din categoria “deemed resident” trebuie să raporteze în Canada venitul mondial anual, dar în acelaşi timp au posibilitatea să aplice pentru toate creditele de impozit federale, inclusiv pentru creditul GST/HST.

În schimb, în loc de impozitul provincial, ei vor fi nevoiţi ca, la nivel federal, să plătească o primă de impozit şi, în plus, nu vor putea aplica pentru niciun fel de credit de impozit provincial. În cazul în care obţin, în Canada, venit dintr-o activitate comercială, ei vor fi obli­gaţi să plătească şi impozit provincial, situaţie în care vor putea aplica şi pentru creditele provinciale.

3. Non-Rezident (Non-Resident)

Atunci când o persoană îşi creează legături permanente de rezidenţă într-o altă ţara şi, ca atare, rupe orice legătură rezidenţială cu Canada, această persoană va putea fi calificată că fiind non-reziden­tă. Ca urmare, în anul în care pără­seşte Canada va fi considerată emi­- gran­tă, iar în anii următori va avea calitatea de non-rezident. Un non-rezident este obligat să raporteze în Canada doar venitul canadian obţinut din angajare, activitate comercială, burse impozabile şi câştiguri de capital.

Atunci când un non-rezident obţi­ne în Canada un venit din investiţii (financiare, imobiliare etc.), impozitul pe suma plătită se va reţine la sursă de către cel ce emite plata şi ulterior suma reţinută va fi virată la Canada Revenue Agency.

4. Non-Resident Impus (Deemed Non-Resident)

O persoană rezidentă în Canada, care are legături rezidenţiale cu o altă ţară, este considerată un non-rezident impus dacă legăturile sale cu cealaltă ţară au devenit atât de strânse încât, în baza tratatului fiscal existent între cele două ţări, persoana respectivă va fi considerată rezidentă a celeilalte ţări. Statutul fiscal al acestei categorii de rezidenţi este asemănător cu cel al non-rezidenţilor.