Nevoia de apă caldă este o evidenţă de necontestat, atât pentru igiena personală cât şi, uneori, pentru încălzirea locuinţei. Aici, în Canada, nu concepem traiul fără apă caldă curentă, spre deosebire de România regimului Ceauşescu, când apa caldă era un lux pe care nu oricine şi-l putea permite.

Practic, fiecare locuinţă canadiană are aşa-numitul “boiler”, care asigură necesarul de apă caldă al familiei. Alături de plita electrică (sau pe gaz) şi de frigider, “boilerul” este unul dintre cele mai utile echipamente electrocasnice. Printre sursele de energie folosite la încălzirea apei, cele mai utilizate sunt electricitatea, “uleiul” (mazout), gazul natural şi, din ce în ce mai rar, lemnele. Iar dacă ne referim la oraşul Montréal, atunci vorbim aproape în exclusivitate de încălzire pe bază de curent electric sau de “ulei”.

Pentru a compara costul celor două variante, se face un calcul al eficienţei fiecăreia. Plecând de la necesarul locuinţei (în BTU sau KW) şi ţinând seama de valoarea calorică şi eficacitatea de combustie (100% - la electricitate, 65% - la ulei), calculele specifice arată care dintre variante este mai rentabilă. Fără a intra în detaliile acestor calcule, rezultatele arată că, la temperaturi mai mari de minus 10° C, încălzirea electrică este mai rentabilă, iar sub minus 10° C devine mai eficientă încălzirea pe “ulei”. Informaţia le va fi de folos celor care pot schimba după dorinţă varianta de încălzire a locu­inţei.

Ad