Să ne fie clar de la început: piaţa imobiliară în anul 2013, în regiunea Montréal, e cea mai slabă din ultimii… foarte mulţi ani. Câteva cifre: între ianuarie şi aprilie 2013, în Montréal s-au vândut 5.417 proprietăţi (toate categoriile) faţă de 6.744 în aceaşi perioadă de 4 luni a anului 2012 (care, în treacăt fie vorba, nici el nu a fost grozav). În Laval s-au vândut 1.681 unităţi în 2013, faţă de 2.064, anul trecut. Deci cu 20% mai puţine tranzacţii în 2013 faţă de 2012.
Preţul mediu pentru o casă unifamilială este în lejeră creştere pe insula Montréal – 480.000$ în 2013, faţă de 468.000, anul trecut. În Laval, preţul mediu a crescut uşor, de la 308.000$, anul trecut, la 313.000, anul acesta – o creş-tere medie de 2%. La coproprietăţi, în Montréal stăm mai slab: media în 2013 a fost de 296.000$, faţă de 298.000, în 2012. Cine a cumpărat condo în Montréal anul trecut a pierdut câteva mii de dolari (în medie). Pentru statistici complete ale unui anume cartier din regiunea Montréal, site-ul nostru www. StatistiquesMtl.com va furnizează informaţiile dorite.
Dacă vizităm site-ul web al Federaţiei camerelor imobiliare din Québec – www.centris.ca – facem o altă constatare interesantă: numărul de agenţi imobiliari e în scădere constantă, în ultimii ani. De la 18.000 în 2010 la 13.800 în mai 2013! În schimb, numărul de proprietăţi de vânzare pentru toată provincia Québec – care era, de obicei, în jur de 70.000 unităţi – a ajuns acum la 93.000.
În rezumat, sunt mai multe case de vânzare decât de obicei, dar se vând tot mai puţine. Cu toate acestea, preţurile încă mai cresc lejer în Montréal şi Laval (în special în centru şi vest), dar sunt în scădere în alte regiuni. Suntem deci în ceea ce se cheamă o “piaţă favorabilă cumpărătorilor”.
În ce sens favorabilă? Inventarul disponibil este mai ridicat, iar cumpărători doritori şi capabili să cumpere, mai puţini. Pur şi simplu, dacă sunteţi cumpărător, aveţi nu numai de ales din mai multe case, dar şi de negociat cu vânzători mai flexibili. Cel puţin cu acei care chiar sunt nevoiţi să vândă.
Ce este de făcut în noua situaţie? Deşi presa în general are tendinţa de a zugrăvi piaţa imobiliară ca fiind “catastrofică” şi “practic moartă”, acest lucru nu e deloc adevărat. 20% mai puţin nu înseamnă zero. Sunt totuşi mii de case care se vând în 2013. Piaţa imobiliară totuşi se mişcă.
Ce e de făcut dacă sunteţi în tabăra vânzătorilor? Depinde mult de ceea ce aveţi de vânzare şi în ce zonă. Vă compătimesc dacă aveţi de vândut ceva scump sau în anumite zone din Est sau exteriorul Montréalului… Sunteţi fericiţi dacă aveţi de vânzare o casă de până în 300.000$, preferabil în centru sau în partea de vest a insulei, în Laval sau în Brossard. Preţul de vânzare nu este însă totul. Oamenii care cumpără se uită şi la valoare, nu numai la preţ. Există metode simple prin care valoarea percepută de client să fie manipulată în favoarea vânzătorului. Mai ales că, deşi inventarul e mare, calitatea caselor oferite lasă în general de dorit – multe proprietăţi nu sunt renovate sau moder-nizate, sunt prost întreţinute sau sunt prost prezentate pe piaţă.
De asemenea, dacă sunteţi în tabăra vânzătorilor şi chiar trebuie să vindeţi, nu doar să încercaţi piaţa, nu vă pierdeţi timpul cu duproprio, pe ideea că economisiţi bani. Puterea fiind de partea cumpărătorului, acesta oricum va negocia “la sânge” şi va vizita foarte multe case până să aleagă. Ar avea sens să încercaţi singuri în condiţiile în care ce-rerea de case ar fi ridicată. Nu e cazul acum. Ceea ce vă trebuie acum este expunere maximă (iar prin reţeaua MLS se vând cam de 20 ori mai multe case decât pe duproprio), plus o metodă corectă pentru atragerea cumpărătorului potrivit. (Mai mulţi ochi, mai multe vizite, mai multe oferte, preţ mai bun).
Dacă sunteţi în tabăra cumpărătorilor – şi aveţi deci “puterea” -, sfatul meu este să găsiţi nu doar o casă bună, dar şi vânzătorul care chiar trebuie să vândă. Un cuplu în divorţ, o persoană transferată cu jobul în altă provincie sau ţară, un proprietar aflat în dificultăţi financiare, o succesiune, o casă vândută de o bancă, prima sau ultima casă dintr-un proiect de case noi. Să nu uităm: cumpăraţi case, dar negociaţi cu oameni. Nu vă grăbiţi să faceţi oferte pe case “frumoase” – adică pregătite cosmetic de vânzare – fără să vă asiguraţi că sunt şi bune tehnic, iar preţurile sunt corecte. Nu toate casele merită cu adevărat cumpărate într-o piaţă lentă. Faceţi echipă cu un curtier imobiliar de încredere, care să va ajute atât să identificaţi cele mai bune oportunităţi, cât şi să negocieze în favoarea dvs.
O piaţă lentă este deci departe de a fi o piaţă moartă. Iar cele mai bune afaceri în imobiliar se fac, paradoxal, vara, când numai vânzătorii cei mai motivaţi sunt prezenţi pe piaţă.
