De-a lungul timpului, am profitat de spaţiul pe care ziarul Pagini Româneşti mi l-a pus la dispoziţie cu atâta generozitate pentru a vă prezenta diferite strategii de protecţie financiară, unele mai amestecate-n cifre, iar altele trecute prin filosofia bunichii.
De data asta, o să schimb pălăria sfătuitorului financiar cu aceea de membru al Asociaţiei Române din Canada – ARC. Anul acesta se fac şaizeci de ani de când o mână de oameni inimoşi şi cu dor de ţară au înfiinţat această asociaţie, a cărei activitate neîntreruptă face ca, în prezent, să fie una din cele mai vechi asociaţii etnice din Canada.
De-a lungul timpului s-au petrecut multe schimbări, atât în istoria asociaţiei, cât şi în cea a ţării din care ne tragem. Încet-încet, sufletele deosebite, care au făcut ca acest punct de referinţă românesc să existe, au plecat, unul câte unul, într-o lume în care răutăţile de zi cu zi lipsesc. Spaţiul acestui articol este prea mic pentru a pomeni toate acţiunile pe care predecesorii le-au făcut pentru păstrarea limbii şi culturii române, pentru recunoaşterea eforturilor diasporei româneşti la construirea Québecului şi Canadei, aşa cum le cunoaştem astăzi.
Acum vreau să vă povestesc despre un loc extraordinar, pe care, de altfel, mulţi dintre dvs. l-aţi vi-zitat deja: este vorba de Câmpul Românesc de la Val-David. Rod al generozităţii a trei dintre membrii fondatori ai ARC, această poiană din inima Laurentidelor a fost şi este un punct de reper şi de întâlnire pentru aproape întreaga comunitate românească.
Rolul nostru, al celor care gestionăm în prezent Asociaţia, este să păstrăm şi să îmbunătăţim ceea ce am primit, pentru a putea preda această moştenire generaţiilor ce ne vor urma, în condiţii cât mai bune.
Despre munca celor mulţi care au dat o mână de ajutor la câmp, de-a lungul anilor, am auzit şi critici, şi laude. Vă reamintesc însă că cei care dau din timpul lor, din priceperea lor şi, nu de puţine ori, din buzunarele lor, pentru ca cei care vin la iarbă verde să se simtă cât mai bine, sunt cu toţii benevoli. Acest loc a fost mereu – şi aşa vrem să rămână – deschis tuturor celor ce doresc să petreacă, într-o manieră civilizată, un moment plăcut în poiana de pe malul apei.
Vremurile când se mai primeau subvenţii de la guvern sunt de mult apuse, iar pentru întreţinerea clădirilor, pe lângă mult entuziasm şi muncă, e nevoie şi de bani, pe care încercăm să-i adunăm câte puţin la fiecare activitate, fie din plata parcării, fie din profitul consumaţiilor, fie din mici donaţii. Cu toate acestea, veniturile rămân insuficiente, la câte sunt de făcut.
În plus, în acest moment, avem o problemă neprevăzută, care poate afecta întregul program din această vară. Din cauza zăpezii deosebit de grele ce a căzut iarna trecută, acoperişul şi scena de la câmp au devenit un morman de lemne şi cartoane, aşa cum se poate vedea şi din ima-ginea de mai sus.
Din acest motiv, fac un apel de suflet la toţi cei care se simt ataşaţi de Câmpul românesc de la Val-David. Avem nevoie de oameni pricepuţi la construcţii, pentru a reface scena, în aşa fel încât să putem oferi condiţii cât mai ci-vilizate tuturor celor care vor trece în această vară pe sub poarta lui Ion. O să începem cu restaurarea scenei, dar şi cu mici lucrări de plomberie. Cei ce pot să ne ajute sunt rugaţi să se înscrie pe situl ARC, la www.arcanada.org, şi să vină la Val-David, cu uneltele lor, sâmbătă, 8 iunie, de la ora 9:30. Cu cât vom fi mai mulţi, cu atât va fi mai frumos, iar treaba mai repede terminată. Un grătar va fi oferit din partea Asociaţiei.
