Tare mi-e că românul nu s-a născut poet, ci infractor. Poet cred că s-a făcut abia după aceea, ca să-i dea drumul mai repede din puşcărie.

Iarna în pădure. Ninge de rupe, iar ursul se plimbă furios. Rupe un brad, dă cu piciorul în altul, urlă la lup… Mânios rău de tot. Merge şi bodogăneşte:
– Ce naiba mi-o fi trebuit mie să beau cafeaua aia în septembrie?

Un mecanic auto ro­mân sare în ajutorul Vaticanului: “Păi dacă iese fum negru, e clar că sunt duse injectoarele!”

Bine, iubito, înţeleg că s-a ars neonul în baie şi ţi-am zis că o să-l schimb când am timp, dar nu-i nevoie totuşi să-mi aminteşti în fiecare săptă­mână!

M-am plimbat prin tot cimitirul, citind inscripţiile de pe panglicile coroanelor de flori: de la soacră, de la soţie, de la vecini, de la prieteni… Aşa că m-am li­niştit: de la bere n-a murit nimeni!

– Vecină, ştii că Ion e la reanimare?
– Aoleu, dar tocmai l-am văzut ieri în parc, cu o blondă…
– Exact. Tot cu aia l-a văzut şi nevastă-sa!

– Acuzat, eşti condamnat la 45 de ani de închisoare!
– Domnule judecător, dar eu nici nu cred că mai trăiesc atâţia ani!
– Nu-i nimic, faci şi tu cât poţi!

–  Antrenorul îl linişteşte pe boxerul care tocmai a pierdut meciul:
– În runda a treia, cel puţin, l-ai speriat de moarte.
– Zău, l-am speriat?
– Sigur, a crezut că te-a omorât!

Dragi femei, căsătoriţi-vă! Niciun bărbat nu trebuie să rămână nepedepsit!