Joi, 16 mai a.c., în cadrul Cenaclului Mihai Eminescu din Montréal, a avut loc lansarea cărţii cu titlul “Drumul”, de Leonard I. Voicu. Publicată la Editura Destine, cartea este o adevărată bijuterie în biblioteca oricărui cititor, autorul câştigându-şi astfel un loc printre scriitorii din comunitatea română de la Montréal.
Cartea este compusă din două nuvele care se pot citi separat, subiectele fiind total diferite. Lectura cărţii se poate face în câteva ore, cele două istorii fiind cat se poate de captivante.
Nuvela “Funia roşie” este o poveste anti-comunistă de ficţiune. Deşi pot pretinde că am citit multă literatură anti-comunistă şi sunt familiarizat cu subiectul, a fost pentru prima dată când am citit o ficţiune pe acest subiect: un scenariu care s-ar fi putut întâmpla în orice sat din România, după ce a avut loc colectivizarea forţată. Multe, foarte multe au fost descrierile unde am revăzut imaginile din satul părinţilor şi bunicilor mei. Adolescenţa descrisă de autor pentru eroul nuvelei se poate asemăna cu adolescenţa multor tineri români născuţi în anii ’50, ’60, sau chiar la începutul anilor ’70. Viaţa de la oraş sau viaţa de la ţară, aşa cum sunt povestite de Leonard Voicu, prezintă locuri şi oameni aşa cum erau, cum trăiau şi cum se descurcau zilnic.
Cât priveşte nuvela “Trenul”, o pot rezuma într-o singură frază: trebuie să ai mult talent ca să scrii despre plictiseală fără să fii plictisitor. Iar autorul are acest talent. O călătorie cu trenul devine, de fapt, o călătorie spre sine însuşi.
Cartea “Drumul”, semnată de Leonard Voicu are drept scop invitaţia la reflecţie, la analiză şi la înţelegerea vieţii.
