Trăim într-o lume în care imaginea contează din ce în ce mai mult. E o frază banală aceasta, dar care are consecinţe neaşteptate. Vreţi dovezi? Ei bine, ce ziceţi de domnişoara Laura Fernee, această britanică de 33 de ani care se consideră prea frumoasă ca să poată munci undeva? Pentru că bărbaţii colegi îi fac ochi dulci, iar femeile colege îi fac zile amare cu invidia lor, ma-nifestată în fel şi chip. Fiindcă la soare te poţi uita, dar la dânsa ba. Nu vă vine totuşi a crede că frumuseţea poate fi o povară? Ei, bine, Laura Fernee nu e caz unic. O americancă, Dana Adiva, care susţine lupte de catch la televiziune (lupte libere, unde sunt permise aproape orice metode pentru înfrângerea adversarului, ceea ce le face spectaculoase), povesteşte, într-un interviu, că frumuseţea ei a stârnit atâta gelozie şi opresiune din partea colegelor, că a determinat-o să renunţe la şcoală. Spre deosebire de Laura, care se mulţumeşte să aştepte bătrâneţea, Dana a încercat să ia măsuri de urâţire personală. În cele din urmă, şi-a acceptat însă soarta şi s-a hotărât să se pună în continuare în valoare… pe plan fizic.
Ce reproşează ambele domnişoare oamenilor din jur, pe lângă invidie, gelozie sau tâmpă adulaţie? Că se lovesc de frumuseţe ca de un zid şi nu încearcă să privească dincolo de el. Că sunt reduse, altfel spus, la imagine. Cu toate că mai rar, aceasta se poate întâmpla şi bărbaţilor. Cu câteva săptămâni în urmă, citeam pe undeva că trei tineri au fost izgoniţi din Arabia Saudită de către o comisie care se ocupă cu prevenţia viciului şi cu promovarea virtuţii, fiind consideraţi periculos de frumoşi pentru femeile locului. Nu şi-a pus nimeni întrebarea dacă sunt inteligenţi.
Dincolo de istoriile perso-nale de nemulţumire, treaba cu frumuseţea are şi un aspect rentabil, fiindcă e chiar ştiinţific dovedit că anumite meserii îşi ţin rangul şi îşi adună banii graţie unor angajaţi cu aspect fizic agreabil. De aceea un site precum Beautiful People dă patronilor americani ocazia să-şi aleagă angajaţi chipeşi (după ce iniţial mijlocea doar întâlnirea între ei a celor frumoşi). La cealaltă extremă, sunt meserii unde a fi frumos nu e un noroc. De exemplu, mamele au cerut unei şcoli din Milano să concedieze o profă considerată prea sexy, care avusese chiar tupeul să participe, cu ani în urmă, la un concurs de frumuseţe şi să îl câştige. Nu a contat argumentul şcolii cum că tânăra e mai mult decât calificată pentru postul ei…
Dar nu am ajuns încă la apogeul fenomenului. A-ţi pierde jobul, a renunţa la şcoală, a fi izgonit de undeva, toate acestea sunt apă de ploaie pe lângă suferinţele care le aşteaptă pe preafrumoasele din ţări precum India sau Kenya. Care riscă să fie mutilate pe viaţă de soţi geloşi sau de alţi membri ai familiei ce se tem de dezonoare, sau condamnate de şefii comunităţilor din care fac parte la a fi urâţite prin diverse mijloace.
Dar, ca să încheiem subiectul în notă mai veselă, să amintim cazul unei prostituate din Anglia care s-a văzut reclamată de un client indignat de urâţenia ei.
Acostat de respectiva persoană, omul s-a gândit că o astfel de meserie impune o prezenţă fizică agreabilă şi că doamna în chestiune încalcă legea prin felul în care arată. Uitând că prostituţia e ilegală în patria lui, a pus mâna pe telefon şi a sunat… la poliţie. Urmarea a fost neplăcută doar pentru el.
Coşul cu mere
La români, frumuseţea nu pune probleme de adâncime. Frumuseţile autohtone se bucură din plin de avantajele fizice pe care le au şi, eventual, nu rivalizează decât între ele, pentru inima cuiva sau pentru vreun post la televiziune. Au pagini de Facebook şi o grămadă de fani, iar cei care nu le plac le înjură şi gata. Duşmăniile şi invidia nu fac decât să le spo-rească fala. Frumuseţea e o putere şi numai orbii nu o recunosc. Până la urmă, şi cele trei zeiţe din mitologia greacă i-au cerut lui Paris să o aleagă pe cea mai frumoasă dintre ele, iar Paris a ales-o pe Afrodita, pentru că i-a promis cea mai frumoasă femeie din lume drept soţie. Iar Paris, spune povestea, era şi el frumos. Şi aşa a căzut Troia.
