Un subiect cu totul aparte din domeniul asigurărilor este capitolul dedicat maşinilor şi caselor. Precum ştim cu toţii, nu putem ieşi pe străzi cu o maşină care nu are asigurare şi nu putem trăi într-o casă proprietate personală fără a avea asigurare. Cu alte cuvinte, sunt două asigurări obligatorii.
Cum găsim cea mai bună asigurare auto-habitation este o întrebare pe care şi-o pun mulţi clienţi. Cineva îmi spunea că este client fidel al unei companii de peste 10 ani şi s-a supărat că în loc să-i scadă prima de asigurare, compania o tot creştea, deşi nu făcuse niciodată o reclamaţie de daune.Altcineva era uimit să constate diferenţele mari de preţ între companii rivale.
Deşi sunt obligatorii şi toată lumea le posedă, asigurările de maşini şi case sunt destul de complicate ca sistem de măsurare a riscurilor. În primul rând, vorbim despre un contract anual, iar unele firme oferă o reducere pentru contracte de doi ani. Dar nu mai mult de atât.
De ce o companie nu scade preţul pentru un client vechi, care nu a produs niciun accident? Pentru că fiecare firmă implicată în vânzarea asigurărilor de maşini îşi calculează în fiecare an rentabilitatea pe acest domeniu. Se poate întâmpla ca sumele plătite ca daune asiguraţilor să fie mai mari decât primele încasate. Este o pierdere pe care încearcă să o recupereze.
De ce diferenţele de preţuri sunt atât de mari câteodată? Mai întâi, fiecare companie are o strategie. Sunt ani în care firmele încearcă să-şi atragă mai mulţi clienţi şi atunci coboară tarifele. Sunt ani în care nu simt nevoia unei noi clientele sau dezvoltarea pe sectorul asigurărilor maşini şi case nu este considerată o prioritate. Dar mai sunt multe alte criterii după care Popescu are un preţ pe asigurare, iar Ionescu altul.
Domiciliul asiguratului este un element important. Dacă pe strada pe care locuieşte s-au spart anul trecut 10 maşini, preţul pentru acel loc va fi mai mare. Experienţa de şofer contează mult. Fiecare companie apreciază într-un fel anii de şoferie petrecuţi în altă ţară, cum ar fi cazul românilor imigranţi. Îmi amintesc că în 2004, când am venit în Canada, am cumpărat o Honda cu 500 de dolari şi plăteam asigurarea aproape o sută de dolari pe lună. Între timp, companiile au realizat că şoferii care nu s-au născut în Canada pot fi la fel de buni sau chiar mai buni decât cei de aici şi au scăzut tarifele.
De aceea, în cazul asigurărilor de case şi maşini, este bine să întrebăm în stânga şi-n dreapta la fiecare reînoire. Există companii specializate pe asigurări de bunuri şi companii mari, care oferă şi acest serviciu. Faţă de asigurările de viaţă, unde preţul nu poate fi negociat, iar diferenţele între firme sunt foarte mici, la maşini şi case se poate negocia la telefon.
Fiţi foarte atenţi, la maşini, dacă asigurarea pe care aţi luat-o este de o parte sau de două. O parte înseamnă că în cazul unui accident din vina dvs., asigurarea plăteşte numai maşina celui pe care l-aţi lovit. În timp ce asigurarea de două părţi vă despăgubeşte şi pe dvs. (un fel de CASCO, în România). Sigur, asigurarea de două părţi este mai scumpă. Un prieten era supărat că asigurările nu i-au plătit geamul spart de nişte hoţi. Dar uitase că a cumpărat cea mai ieftină asigurare, de o singură parte.
Două sfaturi utile: nu plecaţi acasă de la garajul de unde aţi cumpărat maşina fără a avea asi-gurare. S-ar putea să vă refuze toate companiile sau să va ceară un preţ mare. La case este mai simplu. La notar trebuie să prezentaţi asigurarea.
Apoi, fiţi atenţi să aveţi în-totdeauna bani în cont când vine ziua plăţii. Puteţi avea mari necazuri dacă plata nu trece. Fiind contracte de un an, companiile nu sunt foarte tolerante când găsesc fonduri insuficiente în bancă.
Din fericire, serviciile oferite de companiile din Canada sunt bune, nu trebuie să alergaţi după bani că-n România. Procedurile sunt simple şi toată lumea se mişcă repede. Singurul detaliu delicat este preţul.