Probleme de redactare

Vi s-a întâmplat să aveţi de trimis o felicitare şi să nu găsiţi decât din cele deja scrise? Nici nu ştiu, de fapt, dacă există şi felicitări nescrise aici, în Cana­da. Sigur, asta îi ajută pe oameni să nu-şi mai bată capul cu găsirea cuvintelor potrivite. Ce uşurare, când nu te prea pricepi la vorbe! Ce dezamăgire pentru cel care o primeşte şi care, mai mult ca sigur, nici nu citeşte textul general valabil. Care, de regulă, e şi găunos nevoie mare (ca să nu zic mai mult), toţi redactorii având grijă să învâr­tească rândurile în jurul unor cuvinte- cheie, cât mai simple, cât mai clare, cât mai fără buzunare.

Fiindcă tot am adus vorba, să vă povestesc cum, cu ani în urmă, proaspăt sosită în Mont­réal şi dornică să-mi aprofundez cunoştinţele de franceză, m-am înscris la un curs de redac­tare, la Université de Montréal. Care nu mi-a fost surpriza să constat că toate lucrările îmi erau vopsite în roşu. Şi nu din cauza gramaticii… În cele din urmă, am cerut explicaţii profesoarei. Nu e limpede ceea ce exprimaţi, mi-a zis ea, folosiţi metafore şi simboluri, asta nu se face. Cuvintele, a continuat ea, trebuie folosite cu sensul lor propriu, pentru a înlesni misia cititorului. Care, dacă oboseşte de prea multă gândire, va lăsa baltă cititul. Scopul este să păs­trăm cititorul cu nasul în pa­gi­nă.

Cum nu era vorba de des­cri­e­rea unor produse tehnice sau de texte administrative, ci de unele având mai degrabă tangenţă cu literatura, recunosc că explicaţiile profesoarei m-au pus serios pe gânduri. Fără metafore, carevasăzică.

Otrava dintre rânduri

6% dintre adolescenţii canadieni au fost victime ale unor persoane care au folosit informaţii culese de pe web pentru a-i intimida acasă, la şcoală sau la locul de mun­că. 51% dintre adolescenţii canadieni au  avut experienţe neplăcute legate de reţelele de socializare. Un adolescent din 5 a fost martor al ceea ce în franceză se numeşte cyberintimidation. Cifrele acestea au fost făcute publice pe site-ul ziarului La Presse. A fost nevoie de mai multe sinucideri pentru ca poliţia să ia măsuri.

Evident, fascinaţia provine din impresia de libertate absolută oferită de site-urile care acceptă anonimatul. E extrem de plăcut să poţi spune orice îţi trece prin minte, fără să te temi de consecinţe. Să poţi lepăda corsetul social care îţi impune să fii politicos, plăcut, corect. Să dai frâu tuturor por­nirilor şi să-i zdrobeşti pe cei mai slabi ca tine. Câteva cuvin­te ici şi colo, bine ţintite. Câte  o calomnie, câte un îndemn la sinucidere. Rânduri scrise de cei care cunosc foarte bine sensul propriu al cuvintelor pe care le folosesc special pentru a nu lăsa loc de interpretare, de salvare.

Un filosof spunea că nimic nu este mai greu de realizat de­cât comunicarea între oameni. Aceasta explică, în mare, eşecul reţelelor de socializare sau poate, mai bine zis, deviaţia lor spre altceva decât scopul iniţial. Imens malaxor de voci, ele nu oferă decât impresia de comunicare, folosindu-se de solitudinea unora dintre noi.

Din păcate, unii dintre cei care le frecventează nu au, de multe ori, imaginaţia necesară pentru a sări dintre rânduri, atunci când acestea ameninţă să-i stri­veas­că. Pentru ei, reţelele sociale sunt o ruletă rusească.

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Ultimele articole

Articole similare