Cu mulţi ani în urmă, într-o după amiază de vară, am suferit brusc un atac de panică. Era prima dată când mă confruntam cu aşa ceva, iar simptomele nu numai că erau foarte dezagreabile – frică intensă, transpiraţie spontană, puls accelerat, senzaţii de cald în piept, stare de agitaţie mentală – dar erau şi total necunoscute pentru mine. Primul reflex a fost să caut pe Internet şi am constatat că simptomele mele semănau foarte bine cu cele ale unui atac de cord. Vă imaginaţi ce spaimă am tras. A trebuit să văd un medic real (nu unul online), care să îmi facă toate testele şi apoi, pe baza lor, să mă liniştească, să îmi pună diagnosticul corect şi să îmi prescrie un tratament adecvat.
Până la popularizarea extremă a informaţiei, datorată în special unor site-uri ca Google, Wikipedia sau Facebook, oamenii apelau la specialişti pentru mai toate problemele: dentist, pentru durerea de măsele, doctor, pentru răceală sau insomnie, notar, pentru un testament, curtier imobiliar, pentru cumpărat sau vândut case, avocat, pentru divorţ etc. Aceşti profesionişti îşi vindeau – pe bani grei, în general – cunoştinţele şi experienţa practic exclusive, acumulate în urma a mulţi ani de şcoală sau de muncă. Practic era de neconceput, înainte de anii ’90, ca cineva să încerce să îşi rezolve probleme de sănătate sau legale, fără a apela la un specialist în domeniu.
Văzută iniţial ca o mare victorie a dreptului individului de a avea acees la informaţie, democratizarea aceasta a produs însă un efect secundar periculos – o inflaţie de idei şi opinii, mai mult sau mai puţin credibile sau verificabile.
Nu mai există propriu-zis “secrete” în niciun domeniu. Ai cancer la stomac sau gingivită? Nu te mai duci la doctor sau la dentist, ci dai un “search” pe Google sau pe Wikipedia şi citeşti în mare viteză cele 50-60 de link-uri despre subiect, afli de tot felul de “leacuri” miracol de la tot felul de vraci, specialişti, naturişti, fakiri sau înghiţitori de săbii, pe lângă informaţii care vin din partea unor medici sau farmacişti. Partea interesantă, care măreşte confuzia, e că uneori sfaturile pe care le găsiţi sunt chiar bune, dar sunt amestecate cu tot felul de şarlatanii.
Ai de rezolvat o problemă de viciu ascuns la casa pe care ai cumpărat-o? Încă o dată, în loc de a apela la un avocat, citim online despre subiect, folosim modele de scrisori tip, încercăm să ne descurcăm singuri.
Situaţia e identică şi în domeniul imobiliar. în fond, dacă sunt oameni care nu mai merg pentru o consultaţie la un medic – care a studiat şi 7-8 ani pentru o diplomă -, ci preferă să îşi facă singuri diagnostic şi tratament pe Internet, cum să mai apeleze cineva la un curtier imobilar, care pentru diploma lui nu munceşte decât vreo 6-8 luni? Cum să ştie acel curtier imobiliar mai multe decât Google, nu?
Ce găsiţi astăzi pe Internet în domeniul imobiliar? Descrierea caselor cu poze, dimensiuni, dotări. Istoricul titlurilor de proprietate. Informaţii despre probleme tehnice posibile: infiltraţii de apă, alunecări de teren, pirită, ocru de fier, tipuri de izolaţie, tipuri de fire electrice, tipuri de panouri, de acoperişuri. Apoi probleme legale: terenuri în dispută, servituţii neclare, proprietari multipli, certificat de localizare, zonaj. Apoi date despre piaţa imobiliară şi a împrumuturilor ipotecare, statistici locale, tendinţele actuale, piaţa dobânzilor, tipuri de contracte, penalităţi la ruperea contractelor. Sfaturi, poveşti, exemple. Cu sutele. Să tot ai timp să citeşti, căci Internetul e plin. Numai bun pentru clientul autodidact, care vrea să economisească nişte bani şi să nu apeleze la un profesionist.
Să nu mă înţelegeţi greşit – şi eu folosesc intens Internetul, pentru tot felul de informaţii. Inclusiv despre sănătate, finanţe sau probleme legale. Dar când e vorba de a lua o decizie personală importantă, în care riscul de a greşi e foarte ridicat, prefer să apelez la cineva care a văzut sute şi sute de cazuri similare cu al meu, tocmai pentru a nu regreta ulterior. Acelaşi sfat vi-l dau şi dumneavoastră, Internetul nu poate înlocui experienţa umană, indiferent de domeniu.
