Catel cu pistolSubiectul Roşia Montană este de mare actualitate în aceste zile, iar tentaţia de a scrie despre el este la fel de mare. Nu o voi face, însă vă invit să citiţi comentariul din pagina 3, al noii noastre colaboratoare, Ioana Ene, care mi se pare cât se poate de explicit.

O altă temă fierbite în România, în perioada aceasta, o constituie prezenţa zecilor de mii de câini fără stă­pân pe străzile principalelor oraşe din ţară. După unele informaţii, numai în Bucureşti, Constanţa şi Galaţi trăiesc peste o sută de mii de maidanezi, dintre care aproximativ 65 de mii în capitală. Ci­fre­­le sunt furnizate de Autori­tatea pentru Supraveghe­rea şi Protecţia Animalelor.

Un copil de 4 ani a fost ucis de o haită de câini, într-un parc din Bucureşti. Acest nefericit incident a declanşat în ţară o ade­văra­tă isterie împotriva câinilor fără stăpân, care s-a finalizat cu adop­tarea în regim de urgenţă a unei legi care dă undă verde la euta­nasierea acestor animale. Legea urmează să fie promulgată de preşedintele Traian Băsescu, după care se va intra în linie dreaptă pentru uciderea câinilor care nu vor fi adoptaţi în termen de 14 zile lucrătoare de la aduce­rea lor în adăposturile speciale.

Am trăit în Bucureşti o bună parte din viaţa mea şi cunosc problema maidanezilor direct de la sursă. îmi amintesc cum cole­gul de apartament din perioada primilor mei ani de presă era nevoit să ia un taxi care să-l depună, noaptea târziu, în faţa scării blocului, de răul câi­ni­­­­lor care dominau cartierul. Nu cu­nosc personal pe nimeni care să fi fost muşcat de mai­danezi în România; cunosc însă pe cineva care a fost muşcat de un câine aici, în Canada, pe o stradă din Dollard-des-Ormeaux. Câinele avea stăpân, desigur.

Cred cu tărie că trebuie găsită o soluţie pentru a evacua aceşti câini fără stăpân de pe străzile oraşelor româneşti. Copilul de 4 ani recent omorât, japonezul ucis în urmă cu câţiva ani, precum şi toate celelalte victime ale maidanezilor stau mărturie pentru necesitatea de a se acţiona, şi încă repede.

Nu există cale de întors, însă există, cred eu, o altă variantă decât eutanasierea lor. Câinii fără stăpân din oraşe pot fi salvaţi dacă românii din întreaga lume fac un efort co­mun în această direcţie. Obiectivul ar fi plasarea maidanezilor în gospo­dă­riile ţărăneşti din România.

Sunt născut la ţară, într-un sat din Vrancea, unde mama lo­cu­ieşte şi astăzi. Familia mea a avut dintotdeauna unul sau doi câini în curte. Chiar dacă încă nu am vorbit cu mama despre asta, sunt convins că o voi convinge să primească în curtea ei un maida­nez din Bucureşti sau de altundeva din ţară. Condiţia este ca cineva să i-l ducă acasă. Bine­în­ţeles, câinele trebuie să fie deparazitat, castrat, marcat şi să nu fie periculos.

Cred că adoptarea câinilor fără stăpân de către familii de la ţară poate fi soluţia pentru salva­rea lor de la eutanasiere. Câinii periculoşi  sau foarte bătrâni ar putea rămâne în adăposturile speciale.

Acţiunea de salvare a câini­lor fără stăpân se poate desfăşura pe două planuri: primul este de a identifica familii de la ţară care să accepte să primească un câine în gospodăria lor. Mulţi dintre noi avem rude în sate şi putem să le propunem acest lucru. Identitatea şi coordonatele acestor persoane vor fi centrali­zate la nivelul fiecărul judeţ. Fiecare familie care acceptă un maida­nez va primi, odată cu câinele, o sumă de bani – spre exemplu, 300 de lei (echivalentul a o sută de dolari), bani care vor fi folosiţi pentru hrana câinilor, pentru cuşti etc. Câinii fiind marcaţi, va fi uşor să se identifice familia care va da drumul ulterior câinilor pe stradă.

Planul al doilea ar fi să contri­buim cu bani, cât mai mulţi dintre noi, pentru ca aceşti câini să poată fi adoptaţi. Mă înscriu pe ambele liste: să o conving pe mama să primească un maida­nez, dar şi să donez 100 de dolari pentru ca o altă familie din România să adopte un astfel de câine. Iar pentru donaţii am găsit deja şi alţi amatori.

Suntem trei milioane de români care trăim în străinătate şi, pentru marea majoritate dintre noi, 100 de dolari nu ar trebui să reprezinte un capăt de ţară. Vă propun să iniţiem împreună, de aici, de la Montréal, această acţiune. Cine crede că ideea ar putea funţiona este rugat să ne scrie şi vom decide împreună cum să procedăm. Poate nu-i vom salva pe toţi maidanezii, dar nici câteva sute sau mii nu ar fi puţin lucru. Aşteptăm mesajele dvs. la adresa de e-mail: contact@paginiromanesti.com

Ad
Articolul precedentImigraţie pe bază de invitaţie
Articolul următorTotal Campo cu români
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.