Aş vrea să mă înşel, dar după rezultatele din ultimele zile ale Naţionalei de fotbal a României, riscăm o nouă ratare a calificării la un turneu final european sau mondial. De-abia ce ne bucuram de victoria asupra Ungariei, atât ca scor, cât şi ca manieră de joc, că, după doar câteva zile, am trecut de la extaz la agonie, pierzând partida contra turcilor. Acum suntem obli­gaţi la zeci şi zeci de calcule, ca să vedem ce şanse mai avem la locul II în grupă, loc care duce, teoretic, spre baraj şi spre posibilitatea de a mai ajunge la Mondialul brazilian din 2014.

Socoteala cam dă “cu virgu­lă”, ori­cum am face calculele. Stăm la mâna (sau la piciorul, dacă tot vorbim de fotbal) altora. Momentan, suntem pe locul 4 în Grupa D, cu un punct sub Ungaria şi la egalitate de puncte cu Turcia, dar cu golaveraj inferior.

Toate cele trei echipe angre­nate în luptă mai au de jucat câte două meciuri, avantajul nostru fiind, eventual, acela că noi avem de jucat cu ulti­mele două clasate ale grupei, deci putem conta pe două victorii aproape sigu­re.

În schimb, contracandidatele noastre la locul de baraj vor avea de jucat contra liderului grupei, Olanda (turcii la Istanbul, ungurii în Olanda), aşa că nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm ca olandezii să joace “pe bune” în ambele meciuri şi să nu piardă.

Ce sa mai zicem?! E nasol când ajungi să depinzi de jocul rezulta­te­lor, dar aşa se întâmplă când te laşi pe tânjală.

Despre Piţurcă nu mai zic nimic, că ne-am făcut-o cu mâna noastră readucându-l la Naţională, după ce ne-a demonstrat, la Euro­penele din 2008, în meciul cu Olanda, că se teme să atace chiar şi atunci când atacul e singura şansă. Aşa că, marţi, a preferat din nou să joace “la egal” cu turcii. Nu-i vina lui, e vina cui l-a adus şi plătit pentru asta.

Adrian Ardelean

P. S. Cu Roşia Montană s-a reuşit, nu ieşim în stradă şi pentru demiterea lui Piţurcă de la Naţiona­lă? Sub sloganul, de exemplu, Piţurcă – cianura fotbalului românesc…