Guvernul alternativă Predoiu, ultima şansă a opoziţiei

PDL încearcă un exerciţiu de opo­zi­ţie în premieră în România. După model britanic, democrat-liberalii au lansat un guvern din umbră, condus de prim-vice­preşedintele Cătălin Predoiu, fostul mi­nis­tru al Justiţiei.

Scopul acestui „shadow cabinet”, după cum îl numesc britanicii, este să supravegheze strâns fiecare componentă a guvernării, să păstreze legătura opo­ziţiei cu treburile ţării şi să o facă aptă să treacă în orice clipă „la butoane”, dar şi să genereze proiecte pe chestiunile esenţiale. Adică o opoziţie foarte bine structurată şi instituţionali­zată.

Din acest punct de vedere, încercarea PDL mi se pare lăudabilă. Mai ales în condiţiile unei asemenea majorităţi strivitoare, opoziţia trebuie să fie foarte bine organizată pentru a se face auzită. Cătălin Predoiu a fost unul dintre cei mai serioşi şi performanţi miniştri ai cabinetelor Tă­riceanu, Boc şi MRU. Ca tehnocrat, la vre­mea aceea, a realizat o profundă refor­mă legislativă şi a reuşit să blocheze multe iniţiative aberante. Ca politician este promi ţător, poate cel mai promiţător al generaţiei noi.

Lista propusă de domnia sa este, după cum o definea, „un mix de competenţă consacrată şi tinereţe”. Sunt şi nume vechi, unele controversate, precum Anca Boagiu, Sulfina Barbu şi Gheorghe Ialo­miţeanu, dar şi nume noi, cu CV impresionant, precum cel al lui Dragoş Şerban de la Sănătate, cu studii serioase în străinătate, sau al profesorului Radu Carp, propus la Externe. De remarcat faptul că Monica Macovei este ministrul din umbră al Jus­tiţiei, un semnal foarte important pe care PDL îl dă în direcţia anticorupţiei şi reconci­lierii cu societatea civilă.

Sigur că lista aceasta nu avea cum să mulţumească pe toată lumea. Cei noi sunt priviţi cu suspiciune, cei vechi sunt ata­caţi. Este, până la urmă, un exerciţiu politic de opoziţie, deci nu puteau apărea mulţi tehnocraţi, aştep­taţi de societatea civilă, care e sătulă de politicieni. Dar în acest guvern nu există niciun anchetat penal, ceea ce într-o societate normală e de la sine înţeles, însă în România, ţara în care nici nu mai ştiu câţi miniştri bat poteca la DNA şi unul a fost condamnat în timpul mandatului, este o mare surpriză.

Îmi permit să apreciez însă că cele mai importante nu sunt numele de pe această listă. Sigur că, după un anumit parcurs politic, e foarte greu să nu ai în spate controverse, adversităţi, inamici. Sigur că la început de drum eşti privit cu suspiciune.

Aşa că numele mă interesează mai puţin. Nu mă interesează nici scanda­lul. Mă interesează ce soluţii va livra acest guvern-alternativă şi măsura în care ceea ce va produce va reprezenta o soluţie nu numai pentru eco­nomia, sănătatea, infrastructura bolnave din România, ci mai ales pentru recâştigarea încre­derii pierdute de cea mai mare parte a românilor în clasa politică.

Totul depinde de răspunsul pe care acest guvern-alternativă va reuşi să-l dea la marile pro­bleme, de seriozitatea, coe­renţa şi apetenţa reformistă pe care le va dovedi.

Dar experimentul depăşeşte limita unui exerciţiu de partid, tocmai pentru că suntem într-un moment periculos pentru democraţia românească. În faţa tăvălugului unei majorităţi uriaşe, în faţa guver­nă­rii i­nepte a USL, e nevoie de opoziţie – şi ea, până acum, nu a prea existat. Dacă acest experiment va eşua să reformeze opoziţia şi să schimbe trendul percepţiei negative a electoratului, nu văd ce altă şansă va fi, cât timp în restul dreptei nu văd decât insule micuţe, izolate şi fără cine ştie ce substanţă.

Pe de altă parte, dacă nu se va produce o reapropiere a clasei politice de electorat, dacă masa dezamăgiţilor va continua să crească, guvernarea va ajun­ge pe cota de avarie a legitimităţii poli­tice, indiferent cât de mare îi va fi ma­jo­ritatea parlamentară. Şi există imensul risc ca o masă inertă politic să fie tran­sformată în masă critică de un nebun carismatic. Istoria cuprinde nenumărate exemple, totul e să nu le uităm.

Ultimele articole

Articole similare