Scriitor şi cineast mai mult american decât român (nu atât pentru că a trăit mai mult în SUA, cât mai ales pentru că titlurile pe care le-a publicat în original acolo sunt de două ori mai numeroase decât cele scoase în România), Petru Popescu s-a născut la Bucureşti, în 1944. A absolvit Facultatea de Litere, secţia de limbi străine. Aici a şi debutat, cu poezie, după care a publicat un volum de proză scurtă, în care şi-a reunit câteva povestiri.
Au urmat romanele Prins, Să creşti într-un an cât alţii într-o zi şi Dulce ca mierea e glonţul patriei, foarte bine primite de public. Recunoaşterea în afara României a venit în 1972, când romanul Sfârşitul bahic, povestea unui tânăr exclus din partid, a fost tradusă în Anglia şi Suedia. Succesul tânărului scriitor nu a întârziat să atragă atenţia familiei Ceauşescu.
A părăsit România în 1973 (profitând de o deplasare oficială) şi şi-a început exilul cu un stagiu la Universitatea din Iowa, în cadrul programului internaţional al scriitorilor. După ce îşi traduce Sfârşitul bahic (The Burial of the Wine) şi publică încă un volum de poezie (Boxes, Stairs and Whistletime), Petru Popescu scrie primul roman direct în engleză (Before and After Edith), după care se va turna, mai târziu, filmul cu acelaşi nume.
La Hollywood, urmează Institutul American de Film şi apoi scrie, timp de 12 ani, scenarii care au dat câteva filme. Nu renunţă însă la roman: Amazon Beaming (1990), Almost Adam (1995), The Return (2001), The Oasis (2001), Footprints in Time (2008), Girl Mary (2009) îi aduc faimă pe continentul american şi în lume. În ultimii ani, mai multe dintre aceste titluri au fost traduse şi publicate în România (Revelaţie pe Amazon, Întoarcerea, Fata din Nazaret). Le veţi găsi în Librăria Pagini Româneşti, alături de cărţile scrise de Petru Popescu înainte să-şi părăsească ţara natală (Prins, Dulce ca mierea e glontul patriei) şi de singura carte scrisă direct în limba română după plecarea din ţară, Supleantul (în care abordează şi relaţia sa cu fiica dictatorului, Zoe Ceauşescu).
