Să începem printr-o întrebare capcană: după cât timp de la imigrarea în Canada putem să ne cumpărăm prima casă? Prietenii şi cunoscuţii vă vor spune să luaţi, mai întâi, cursuri de franceză, apoi să munciţi doi ani, să vă luaţi o carte de credit, o maşină în rate şi apoi veţi putea îndrăzni să încercaţi o aprobare de credit ipotecar. Majoritatea imigranţilor trec prin aceste etape, neştiind de existenţa programelor speciale pentru cei nou-veniţi în Canada, care le-ar putea permite să cumpere mai repede.
Nou-venit este considerat, din punctul de vedere al băncilor, orice individ care trăieşte în Canada de mai puţin de 5 ani (unele bănci reduc această perioadă la 2 ani), ca rezident perma-nent sau cu viză de muncă (rezident non-permanent).
De ce ar avea nevoie un nou-venit în Canada de un program special pentru a obţine o ipotecă? Simplu: pentru că, în mod normal, cineva interesat de un împrumut ipotecar trebuie să demonstreze o istorie de credit canadiană de cel puţin 1-2 ani şi un loc de muncă stabil de cel puţin 1 an. Cel mai adesea, un nou imigrant nu are cum să se încadreze în aceste două criterii, iar programele speciale propun alternative la aceste cerinţe.
Băncile caută să înlocuiască istoria de credit inexistentă sau redusă cu alte condiţii care să dea o idee despre modul în care aplicantul îşi gestionează finanţele. În mod obişnuit, se cer dovezi că plata chiriei şi a altor facturi lunare (telefon, electricitate, asigurări) se face la timp – în general, pentru ultimele 6-12 luni. Se mai poate accepta şi o scrisoare de referinţă de la banca din ţara de origine, unde clientul a avut împrumuturi. Sau, pentru anumite ţări, se poate cere istoria de credit internaţională. O altă dovadă de solvabilitate este economisirea constantă, în ultimele 12 luni.
Dat fiind riscul diferit pe care banca şi-l asumă pentru un client care nu are o istorie de credit stabilită, se cere ca avansul minim de 5% să fie economisit de client. Dacă cumpărătorul poate da mai mult avans, peste 5%, acesta poate proveni şi dintr-o donaţie făcută de membrii de familie apropiaţi.
Un alt criteriu care e dificil de îndeplinit pentru un nou imigrant este un loc de muncă permanent, de minim un an. Totuşi, cum aplicantul trebuie să demonstreze că este capabil să plătească ipoteca, unele bănci cer o dovadă că persoana în cauză munceşte de cel puţin 3 luni. Dacă nici acest lucru nu se poate dovedi, băncile cer ca avansul să fie mai mare – de obicei, 35%. Pentru a se asigura că ipoteca va fi plătită, se poate ca banca să ceară şi un depozit suplimentar, echivalând cu cel puţin 1-2 ani de plăţi ale ipotecii şi taxelor casei.
Subliniem că acestea sunt liniile generale de credit în cazul noilor imigranţi, dar fiecare bancă în parte analizează riscul împrumutului după criteriile ei interne şi poate impune condiţii suplimentare. Mesajul ce trebuie însă reţinut este că, în general, băncile dau dovadă de supleţe în acordarea de ipoteci celor cu credit recent, condiţiile de acordare depinzând însă de cazul particular al fiecăruia.
