Minunatele aventuri ale lui Victor Ponta la Casa Albă

Premierul Victor Ponta, în fruntea unei delegaţii numeroa­se, s-a urcat în avion şi s-a dus în vi­zită oficială în Statele Uni­te. Am citit aproape tot ce se pu­tea citi în ziarele româneşti des­- pre măreaţa vizită la Washing­ton. Ca în toate temele politice din România, vi­zita a fost înfăţi­şată din două perspective: una a organelor oficiale de presă ale lui Ponta (având ca port-dra­pel Antenele) şi alta, a presei de opo­ziţie. Nici nu ai nevoie de multă imaginaţie ca să constaţi că cele două puncte de vedere sunt dia­metral opuse; ca şi cum, când soa­rele apare pe cer, unii spun ce lună frumoasă vedem, iar ceilalţi îi în­jură.

Aşadar, vizita lui Ponta a fost un succes şi a demonstrat că Sta­tele Unite privesc spre viitor, adi­că spre Ponta şi USL, şi nu spre trecut, adică spre Băsescu, preşe­din­tele nelegitim. De cealaltă parte, Ponta s-a dus bou în Statele Unite şi s-a întors vacă, adică n-a făcut nimic.

Chiar dacă nu pot să promit sută la sută obiectivitate, încerc să decriptez vizita premierului din materialul clientului, adică din relatările lui Ponta.

În primul rând, vizitele în străinătate ale demnitarilor nu pot fi decât de patru feluri: particula­re, de lucru, oficiale şi de stat. Ponta a decis că vizita lui nu este particulară (a fost deja anul acesta cu copiii la Disneyland) şi nu poate fi de stat, pentru că numai preşe­­dintele poate avea o asemenea vizită. Cum vizita de lucru nu suna prea bine (e prea puţin pentru orgo­liul premierului), a rămas atunci vizita oficială. Dă bine la popor, dar n-are nicio conotaţie spe­-cia­lă. Este oficială pentru că Victor Ponta este un oficial al statului român.

Să trecem peste amănunte şi să ajungem la esenţa vizitei, la obiectivul lui Ponta la Washington: în­trevederea cu vicepreşe­-dintele american, Joe Biden.

Încercaţi să vedeţi o asemenea întâlnire trecând peste protocol şi folosind imaginaţia. Era 21 octombrie. O dimineaţă destul de rece în capitala americană. Vicepreşedintele american soseşte la birou. Secretara îi pune cafeaua pe masă, în timp ce consilierul pe probleme­le din Europa de Est îi aduce un scurt raport des­pre Ro­mâ­nia şi o descrie­re a premierului Ponta, cu care va avea o întâlnire.  Biden citeşte, dar nu prea are răbdare, aşa că-i pune întrebări consilierului. Acesta îi răspunde precis. O altă foaie, foarte succintă, îi face un ţintar al interesului american în Ro­mânia. Biden nu l-a invitat pe Ponta în vizită, ci premierul ro­mâ­n s-a invitat. Din acest punct de vedere, este confuz. Ce vrea? Consilierul îl lămureşte repede. Ponta are nevoie de această vizită pentru a câştiga capital în Ro­mâ­nia şi vrea să şteargă impresia de antioccidental din 2012, când a încercat o lovitură de stat.

În acest răstimp, la hotel, Victor Ponta încearcă trei costume şi se priveşte în oglindă, să vadă care-l avantajea­ză. E stresat şi repe­tă în gând frazele de politeţe, când va da mâna cu Biden. Este întâl­nirea vieţii lui. Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, îl asi­gură că totul va merge bine. Ponta întreabă dacă Obama este la Casa Albă. Răs­pun­sul nu vine, pentru că un aghi­otant intră să-i spună că trebuie să plece. Este trafic şi americanii nu închid circulaţia pentru el.

Acum să lăsăm imaginaţia şi să ve­dem ce a vorbit concret Ponta cu Biden, după varianta prezentată de însuşi premier la Antena 3.

Punctul unu: Biden l-a în­trebat dacă rămânem aliaţi şi Pon­ta l-a reasigurat că suntem mai apropiaţi ca niciodată. Când americanul te întreabă asta în­seam­nă că are dubii în privinţa interlocutorului.

Doi: scutul de la Deveselu, îl facem? Ponta zice că merge excelent. Încă o dată, dubii cu privire la angajamentele luate.

Trei: Vreţi independenţă  energetică?, întreabă Biden. Noi am exploatat gaze de şist şi e foarte bine. Ce părere aveţi, la voi? Ponta răspunde că suntem foarte des­chişi companiilor americane. Şi vrem să învăţăm de la voi cum aţi reinventat economia. Încă o dată, dubii cu privire la contractele semnate de companiile americane în Româ­nia şi climatul de afaceri.

Patru: SUA crede în independenţa justiţiei ca un factor de stabilitate a societăţii. Voi ce cre­de­ţi? Ponta plusează: vă asigurăm că justiţia este absolut independentă. Şi mai spune, ca să înţeleagă tot poporul, că americanii n-au treabă cu Papici. Vicepreşedintele american n-a întrebat de procu­ro­rul cutare sau cutare. Aici Ponta este infantil. Cum putea să creadă că al doilea om al celui mai mare stat al lumii pronunţa numele unui procuror român? Din nou dubii, informa­ţiile americanilor indică un asalt susţinut împotriva justi­ţiei independente.

Punctul 5: eliminarea vize­lor pentru români. Răspuns scurt: este treaba Congresului.

Tot ce am relatat aici sunt punctele subliniate de Ponta cu titlu de succes al discuţiei cu Biden. Dacă nu mă înşel, a fost urecheat politicos, pe toată linia.

Discuţia celor doi a durat o oră. Barack Obama se afla în Biroul Oval, dar nu şi-a făcut apariţia, aşa cum a făcut-o acum câţiva ani cu Traian Băsescu.

Cu mult mai mulţi ani în ur­mă, Boris Elţin, de care nu auzise nimeni la ora aceea, s-a dus la Washington. A fost primit pe uşa din spate, pentru că George Bush Sr. nu vroia să-l supere pe priete­nul lui, Gorbaciov, primindu-l oficial pe adver­sarul său politic. Elţin s-a întâlnit tot cu vicepre­şedintele SUA, dar Bush Sr. a ţinut să apa­ră în birou şi să-l salute.    L-au convins consilierii că Elţin ar putea deveni un tip important şi este bine să-l bage în seamă. Când preşedintele Statelor Unite trece prin biroul adjunctului său, la o întâlnire a acestuia, nu e o întâmplare. Este un lucru bine cântărit.

Ce a mai făcut Victor Ponta în Ame­rica? A jucat baschet cu uriaşul Ghiţă Mureşan, prietenul său personal. Bine că nu erau curse la Daytona, că ne arăta cum se copilotează un Dodge Charger.