De la datoria rea la datoria bună

house-marketNoi, cei care venim în Canada din Estul Europei – români, moldoveni, ruşi, bulgari etc. – ne ferim, în general, să cum­pă­răm lucruri pe datorie. Preferăm să muncim, să avem răbdare, să acumu­lăm şi să cumpărăm, cu banii jos, ma­şina, mobila, calculatorul şi, dacă s-ar putea, chiar şi casa. Preferăm să ne păs­trăm libertatea, adică să nu ajungem să muncim fie pe bani puţini, fie în condiţii grele şi, prin urmare, avem tendinţa de a evita împrumuturile.

Or, în America de Nord, împrumuturile sunt motorul economiei. Societa­tea de consum se bazează exact pe asta, pe consum, adică a avea tot ce vrem, acum, repede, chiar dacă plătim mai târziu, cu dobândă.

A cumpăra bunuri perisabile – de pildă, haine, computere, televizoare, maşini, a căror valoare scade imediat după ce am despachetat obiectul sau am ieşit cu bunul din magazin – folo­sind bani împrumutaţi este un lucru consi­-derat de specia­lişti datorie rea. Asta întrucât nu pu­tem să mai recuperăm banii integral pe obiectul respectiv şi vom fi nevoiţi să plătim pierderea prin muncă.

Dar dacă în cazul unui televizor, a unui obiect de îmbrăcăminte sau chiar a unui automobil mai vechi o putem scoate la capăt fără să împrumutăm bani, în cazul achiziţionării unei case, 95% dintre cumpărători vor apela la bănci pentru o ipotecă. Este ipoteca o datorie rea?

Mulţi specialişti în finanţe au ten­din­ţa să plaseze ipoteca în categoria datoriilor bune, motivul fiind că, în cele mai multe cazuri, valoarea proprietăţilor creşte în timp. Casa ar fi, aşadar, un bun a că­rui valoare creşte necontenit, ca şi vinul bun, aurul sau operele de artă.

Este adevărat că, în general, într-o ţară cu economie stabilă şi cu populaţia în creştere, valoarea case­lor creşte relativ constant (cererea e, de regulă, mai mare ca oferta). Cu câteva condiţii însă:

a) Bunurile respective, casele adică, necesită întreţinere şi uneori reparaţii pentru a îşi menţine valoarea. Aceste costuri trebuie adăugate la preţul de achiziţie, ca să putem evalua corect situaţia.

b) Dobânzile împrumutului ipotecar nu sunt deloc de neglijat. De fapt, la înce­putul împrumutului plătim, de regulă, mai mult dobândă decât capital, cu alte cuvinte, muncim mai mult pentru bancă decât pentru noi.

c) În caz de pierdere a sursei de ve-ni­turi, putem fi nevoiţi să vindem proprie­tatea. În această situaţie, nu întotdeauna vom recupera banii plătiţi pe imobil, taxe­le aferente achiziţiei – ta­xa de “bien­venue”, de pildă, plus even­tualele penalităţi impuse de bancă.

d) În cazul în care economia merge prost, numărul de job-uri va fi în scădere, iar valoarea de piaţă a caselor va fi, de asemenea, în suferinţă. În acest caz, regula creş­terii automate nu se mai aplică.

Prin urmare, nu întotdeau­na casa personală reprezintă o achiziţie avantajoasă financiar şi nu mereu ipoteca este o datorie bună.

Există însă o situaţie în care ipoteca este mereu o datorie bună, şi anume când cum­părăm un imobil cu apartamente de închiriat. Chiar şi într-o situaţie de criză imobiliară, când puţină lume îşi permite să cumpere case, oamenii trebuie să se adăpostească undeva, deci proprietarul unui bloc cu apartamente nu are de suferit câtă vreme cineva îi plăteşte chirie, deci ipoteca. Chiar dacă şi aceste imobile necesită întreţinere, practic toate plăţile aferente – taxe, reparaţii, ipotecă – sunt făcute din banii chiriaşilor. Acesta este cel mai bun exemplu de datorie bună, când alţii plătesc ceea ce tu datorezi, iar acumularea de capital şi deducerea cheltuielilor sunt ale tale. Pentru o astfel de investiţie, nu ezitaţi să vă împrumutaţi!

Gabriel Purcarus
Gabriel Purcarus
Gabriel Purcăruş - absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Bucureşti şi de Meteorologie, la UQAM. Pasionat de şah, marketing imobiliar şi medicină naturistă. Colaborator al ziarului Pagini Româneşti, oferă consultaţii pe teme imobiliare clienţilor români din Montréal. Puteţi să îl contactaţi, pentru întrebări, la [email protected]

Ultimele articole

Articole similare