Printre multele şi minunatele imagini ale co­pi­lăriei mele, păstrez încă vie amintirea când, în satul bunicilor, vedeam bătrânii punând găle­ţile de apă la burlanul prin care se scurgea apa de ploaie. Când găleţile se umpleau de apă, erau golite, rând pe rând, în butoaie mai mari. Cred că aveam 5-6 ani când am văzut pentru prima oară cum, la sate, ţăranii munceau manual pentru a recupera apa de la ploaie. Mai târziu, devenind mai mare, uneori ajutam şi eu la schimbul găleţilor cu apă, mai ales atunci când ploua cu găleata.

Limba română este plină de ziceri pline de înţe­lepciune simplă, ţărănească. Una dintre expresiile populare mult folosite este şi aceea de a spune apă de ploaie! Noi, ro­mânii, o folosim atunci când vrem să spunem Aa! Nu-i nimic, o nimica toată! O bagatelă!

Şi în ziua de azi, ca şi în urmă cu 30, 40 sau chiar su­te de ani, omenirea a fost preocupată de recupe­­ra­rea apei de la ploaie. Ea poate fi reutilizată în diferite alte scopuri: de la udatul grădinii – şi atunci este depozitată şi păstrată pentru zilele fără ploaie – la apa pentru toaletă, duş, spălat etc. Chiar îmi aduc foarte bine aminte că bătrânii din satul capilăriei mele spuneam că apa de ploaie este mai bună decât apa obişnuită la spălatul ru­fe­­lor, la spălatul pe corp şi la spălatul pe cap. Cât era de adevărat nu ştiu, dar în mod categoric ei o foloseau în aceste scopuri.

Astăzi, în secolul 21, la Montréal sau în alte părţi, există o adevărată indus­trie a recuperării apei de la ploaie. În şcoli, spitale, hoteluri şi alte instituţii, se instalează din ce în ce mai multe sisteme şi rezervoare, pentru a se recupera pe cât mai mult posibil apa de ploaie. De­ja, în multe locuri şi în multe clă­diri, după o prealabilă filtrare a ei, este refolosită în alte scopuri uzuale: toaletă, duş etc.

Acolo unde s-au instalat contoare de apă pentru a se taxa în funcţie de consum, apa de ploaie dă o mână de ajutor şi ajută să scadă factura pentru apă. De aceea, recuperatul apei de ploaie devine o preocupare majoră şi de viitor. În plus, ea este o sursă de energie gratuită, care se reînnoieşte prin ea însăşi şi este complet ecologică.

În domeniul rezidenţial – în Canada, cel puţin -, există deja sisteme şi instalaţii extrem de performante pentru recuperarea apei de ploaie. Un astfel de sistem “ultimul răcnet” costă cam 10.000 de dolari şi oricine poate să şi-l instaleze la casa lui. Deocamdată, dat fiind faptul că nu ni s-au pus contoare de apă, nu mulţi s-au interesat şi nu mulţi s-au grăbit să-şi doteze casa cu un astfel de sistem. Dar, cine ştie ce ne mai oferă viitorul, mai ales că schimbările climatice din ultimii ani nu prea aduc veşti bune.