Doina Anghel (dr.) şi Mariela Chiriţă vă aşteaptă cu cărţi, muzică, filme şi cadouri româneşti.
Doina Anghel (dr.) şi Mariela Chiriţă vă aşteaptă cu cărţi, muzică, filme şi cadouri româneşti.

O librărie este, prin natura ei, o îm­bi­nare delicată între spiritul cultural, pe de o parte, şi cel antreprenorial, pe de altă parte. Asta la modul general, pentru că o librărie românească departe de ţară creşte exponenţial caracterul dificil al acestei îmbinări, într-atât încât perpetua­rea afa­-cerii este o performanţă permanentă. Vorbim, după cum vă daţi seama, de Librăria Pagini Româneşti, cea mai mare librărie românească aflată departe de ţară. Des­chisă în noiembrie 2008, li­brăria împli­neşte în aceste zile cinci ani, aşa că ne grăbim să-i urăm “La mulţi ani”!

Un scurt istoric arată cam aşa: soţii Mariela Chiriţă şi George Sava sosesc în Canada în 1999, având în CV nişte ani de presă în România. În 2001, pun bazele ziarului “Pagini româ­neşti”, actualmente cel mai vechi ziar românesc din Mont­réal, care conti­nuă să apară. Anii trec, mereu încăr­caţi, dar lipsa cărţilor româ­neşti devine acută. “La un moment dat, primind cadou de la o cunoştinţă o carte despre Brâncuşi, efectiv mi-au dat lacri­mile. Prima noastră întoarcere în Româ­nia a fost abia după trei ani de Canada, timp în care cărţile aproape mi-au lipsit din via­ţă. Crescusem între cărţi, iar în România am lucrat, între altele, şi în jurnalismul cultural, astfel că urmăream noile apa­riţii, participam la lansări etc. Aici, la Mont­réal, nu mi-am putut lua prea multe în valiza de imigrant, iar când mergeam în ţară nu aveam suficient timp de petrecut în librării – şi nici loc în bagaje. Observasem că alte comunităţi – ruşii, polone­zii, grecii – aveau librăriile lor, dar era vorba de comunităţi mult mai vechi şi mai numeroase. În plus, câteva dintre aceste librării s-au închis chiar sub ochii mei. Totuşi, soţul meu m-a încurajat foarte mult să des­chid magazinul. Dar era clar de la început că nu ne putem baza numai pe comunitatea din Montréal şi că va trebui să creăm un segment online, pentru românii din restul Americii”, spune Mariela.

Nişă mică, dificultăţi mari

Au mai fost încercări de librării româneşti fizice şi/sau virtuale pe continentul american. În general, ele nu au rezistat, pentru că problema principală a unei astfel de activităţi este publicul ei foarte restrâns. Nu vă gândiţi la zecile de mii de români din Montréal, ci la cei – mult mai puţini – interesaţi de carte în limba română, de filme româneşti sau CD-uri cu muzică. Imigranţii îşi iau viaţa de la capăt şi au nevoie urgent de toate lucrurile necesare traiului zilnic. Astfel, până îi vine rândul nevoii de cărţi, trece adesea destul de mult timp.

[pullquote]
Librăria Pagini Româneşti
Anul înfiinţării: 2008
Angajaţi: 2
Cifră de afaceri 2012: 100.000$
(nu are nicio subvenţie sau altă sursă de venituri, din România sau Canada)
4954 Décarie # 200, Montréal
H3X 2H7; 514 543 1412
www.librariaromanilor.com[/pullquote]
Pe de altă parte, pentru o mai bună integrare, mulţi se străduiesc să citească în limbile societăţii de adopţie. De altfel, tehnologia de secol XXI a adus cu ea şi digitalizarea cărţilor, ducând la scăderea cererii pentru cartea imprimată şi la di­mi­­­nuarea rolului librăriilor. Nu în ultimul rând, costul stocurilor şi al transportului (cărţile fiind grele), dar şi varietatea foarte mare a produselor (adesea doar unul-două exemplare din sute sau mii de titluri, care trebuie introduse individual în sistemul online, cu dimensiuni, greutate, descriere, fotografie etc.) sunt alte elemente care îndepărtează librăria de noţiunea de “afacere” – care, în teorie, reprezintă o activitate generatoare de profit.

“De regulă, librăriile preiau cărţile «în custodie», cu plata după eventuala lor vânzare, în caz contrar trimiţându-le înapoi la editură. Noi nu ne putem permite aşa ceva, deoarece transportul tur-retur ar fi imposibil de suportat financiar. Astfel, trebuie să fim mult mai atenţi decât ceilalţi librari la titlurile şi canti­tăţile pe care le comandăm. Pe de altă parte, trebuie să aducem cât mai repede titlurile aflate «în vogă», dacă vrem să ne păstrăm clientela, pentru că românii află de ele de pe internet şi le cer imediat. Este şi unul dintre motivele pentru care le aducem cu avionul, deşi încercăm să ţinem toate costurile la minim, pentru ca preţurile de vânzare să fie cât mai mici”, explică proprietara librăriei.

La scurtă vreme de la deschiderea magazinului din Montréal, librăria şi-a început şi activitatea online, având ca obiectiv acoperirea imensului areal nord-american pe care sunt împrăştiaţi clienţii potenţiali. În timp, comenzile au venit nu doar din SUA şi Canada, ci şi de pe alte meridiane – Peru, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Israel, Franţa, Germania, Olanda sau chiar Ungaria (clientul din ţara vecină cu România preferând, surprinzător, să comande de pe alt continent). Sistemul de vânzare online a impus introducerea unor sisteme speciale de securizare a datelor, mai ales a celor financiare – care, pentru o absolută siguranţă, nici nu ajung la librărie, ci numai la PayPal, care este cel mai mare procesator de plăţi online din America. “În primul an, cu ocazia Crăciunului, bănu­ind că vor exista solicitări de cumpărare online mai mari decât în mod obişnuit, ne întrebam dacă site-ul va rezista, dar nu au fost probleme. În schimb, în unul din anii următori, tot de Crăciun, site-ul nostru a suferit un atac informatic; din fericire, el nu a produs niciun fel de pagube, datele fiind stocate, pentru siguranţă, pe servere diferite. Vânzările online le facem în cea mai mare măsură direct de pe site-ul nostru, dar în ultima vreme am intrat şi pe Amazon.ca. Nu pentru profit, căci, după ce plătim comisionul către Amazon, câştigul la o tranzacţie este spre zero sau chiar ne aduce pe minus, dar ne sporim vizibilitatea în mediul virtual”, spune Mariela Chiriţă.

Best-seller-ul… Gerovital

Clientela? Ca pondere numerică, bineînţeles că predomină, detaşat, românii. Cei mai “mari” clienţi sunt însă câteva biblioteci nord-americane, care, începând din 2010, fac anual comenzi de cărţi în limba română, pentru departamentele lor specializate. Prima astfel de instituţie a fost Toronto Public Library, urmată de Windsor Public Library, de Grande Bibliothèque din Montréal şi de Queens Public Library din New York. Mariela Chiriţă speră că lista se va mări mai departe – aşa cum, de fapt, s-a şi întâmplat, de la an la an.

Vorbind de “secţiunile” pe care este organizată librăria, enumerarea ar putea începe cu literatura pentru copii (cărţi, muzică, filme pe DVD, CD-uri cu poveşti) – foarte căutată de românii care vor să ofere şansa învăţării sau perfecţio­nării limbii române copiilor lor născuţi aici sau veniţi de foarte mici. Ediţiile bi­-lingve – în română cu franceză sau engleză – sunt preferate de mulţi părinţi.

Ar fi apoi beletristica (din autori români sau străini), dicţionarele şi lu­crările de gramatică, pentru învăţarea limbilor străine (franceză, engleză, spa­-niolă etc.), dar şi a limbii române; secţiu­nea albumelor (de artă, etnografice, geo­- grafice etc.), cumpărate adesea pentru a fi oferite cadou unor ne-români (mai ales cele cu texte în franceză / engleză).

Există apoi secţiunile de ortodoxie (construită, în mare parte, pe baza suges­tiilor venite de la cititori) şi cea de dezvoltare personală, în mare vogă în toată lumea. Nu lipsesc lucrările practice: life style, îngrijirea copiilor, medicină alternativă, business, computere şi – cu o mare pondere – cărţile de bucate şi sfaturi culinare (incluzând volume semnate de Sanda Marin, Păstorel Teodoreanu sau Radu Anton Roman).

Istoria României şi literatura concentraţionară sunt şi ele bine reprezentate şi au parte de un public relativ numeros şi fidel, după cum nu sunt uitate nici cărţile scrise de autori români stabiliţi la Montréal. În librărie veţi găsi, de asemenea, integrame, rebusuri, dife­rite reviste, almanahuri, calendare ş.a.m.d., precum şi bilete la spectacolele care au loc în comunitate.

Nu lipseşte nici secţiunea de “simboluri româneşti”, aprovizionată cu drapele tricolore de toate dimensiunile, tricouri cu inscripţii româneşti, fanioane, fulare, fesuri, şepci şi diferite alte obiecte cu însemnele României şi Basarabiei, ale echipei naţionale de fotbal sau ale principalelor echipe de club (de la Steaua şi Dinamo la FC Braşov, Oţelul Galaţi etc.).

Şi ajungem, obligatoriu, la o secţiu­ne care s-a dezvoltat recent, aceea a cadourilor constând în obiecte cu specific românesc, de la ceramică (o pasiune veche a Marielei Chiriţă) la ţesături, ouă încondeiate, suveniruri, icoane, mărţişoa­re etc. De altfel, momentele speciale de peste an (Paşte, Crăciun, 1-8 martie, 1 iunie, Ziua Naţională) sunt extrem de bine pregătite de echipa librăriei.

Ca ultimă noutate, magazinul oferă, de puţină vreme, şi cosmetice din gama Gerovital, produse care deja merg foarte bine. În acest context, zâm­bind, Mariela redefineşte un concept tipic librăriilor: “În mod normal, o carte care se vinde în număr mare de exemplare este numită best-seller. Astfel, dacă ne-am lua după numărul de exemplare vândute, Gerovitalul, mărţişoarele şi, în general, artiza­natul ar intra, catego­ric, pe lista de best- seller-uri. Aţi observat, desigur, că mai toate librăriile au şi secţiuni de cadouri bine dezvoltate, tocmai pentru că din carte nu se pot susţine. De exemplu, o să vă mire să aflaţi că avem destui clienţi care, odată întorşi din vacanţele făcute în România, vin la noi să cumpere suveni­ruri pentru colegi sau prieteni. Fie nu au timp să caute astfel de lucruri în Româ­nia, fie nu găsesc decât în aeroport, unde sunt scumpe, fie vor să evite deteriorarea lor la transport sau să nu-şi depă­şeas­că greutatea la  bagaje, cert este că ajung în librărie.”

Ceea ce “ţine în viaţă” librăria nu este câştigul financiar, ci entuziasmul echipei, alimentat, la rândul lui, de bucuria clienţilor, care îşi exprimă nu o dată aprecierea, fie pe Internet, fie telefonic. “Mulţumirile primite de la clienţi – păstrate riguros, împre­ună cu sugestiile venite din partea lor – ne «încarcă» practic bateriile, pentru a ne putea continua munca. Ba chiar, în urma cu câţiva ani, într-un început de decembrie, am primit vizita unui cuplu venit tocmai de la New York, special pentru librărie. Cei doi au petrecut ore bune la noi – am şi rămas, cu drag, peste program, pentru a le îndeplini plăcerea de a răsfoi volumele – după care au plecat înapoi, bineînţeles, cu un pachet mare de cărţi. Au făcut câteva ore de drum la dus şi încă pe atâtea la întors doar ca să vină în librărie, nu ne venea să credem!”, povesteşte Mariela.


Dacă ați ajuns până aici ...

… avem o mică favoare să vă cerem. Audiența Pagini Românești a crescut foarte mult și suntem mândri de acest lucru. Producem zilnic știri, analize și comentarii iar faptul că veniți și reveniți să ne citiți ne arată că suntem pe drumul cel bun. Suntem un ziar al diasporei, a cărui misiune este să informeze românii despre subiectele importante ale zilei, din România și din țara de adopție, în limba română. O facem cu pasiune și cu profesionalism. Dacă fiecare persoană care ne citește ar contribui cu doar 1$ pe lună, am putea să vă oferim mai multe informații și să acoperim mai multe evenimente. Sprijiniți Pagini Românești să continue să spună povești din comunitatea românească și să vă informeze în limba română, la mii de km de țară. Mulțumim!

Sprijiniți Pagini Românești 
Publicitate
Articolul precedentGala dezbinării comunitare
Articolul următorMihai Mărgineanu – schimbare de sală
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.