Neînţelegeri interne şi o campanie de discreditare

Petru Cotnăreanu este preşedintele Asociaţiei Române din Canada (ARC), asociaţie care a avut, în 2012, iniţiativa de a organiza Gala Personalităţilor Române de la Montréal. După o primă ediţie relativ reuşită şi din dorinţa de a da evenimentului o dimensiune cu adevărat comunitară, Petru Cotnăreanu a invitat să participe la acest proiect toate asociaţiile comunitare şi toată presa de limbă română de la Montréal.

Ce a ieşit din buna lui iniţiativă puteţi citi în articolul următor, dar şi în interviul care urmează. (P. R.)

P. R.: Domnule Cotnăreanu, aţi decis recent să anulaţi Gala Persona­lităţilor 2013, programată să aibă loc pe 29 noiembrie. Care este motivul acestei decizii?

Petru Cotnăreanu: Cea de-a doua ediţie a Galei Personalităţilor Române – care speram să fie, pe lângă un semn de preţuire a celor ce fac cinste comunităţii noastre, şi o dovadă că reprezentanţii celor mai active asociaţii comunitare sunt capabili să-şi unească forţele pentru realizarea unui asemenea proiect – a trebuit să fie anulată din două cauze. O cauză externă, şi anume o campanie de discreditare a evenimentului din partea a trei parteneri media, şi o cauză internă, reprezentată de conflictele ireconciabile dintre organizatori.

Nimeni nu a verificat veridicitatea acuzaţiilor

Publicaţiile comunitare ZigZag şi (mai ales) Accent v-au acuzat de nere­guli în organizarea evenimentului. Cum s-a ajuns la aceste acuzaţii?

Acuzaţiile aduse sunt extrem de gra­ve, mai ales în condiţiile în care niciunul dintre cei care au sărit pe baricade nu a verificat veridicitatea celor emise. Găsesc cel puţin ciudat, ca să nu folosesc termenul de neprofesionist, să porneşti o campanie de desfiinţare a acestui eveniment doar pe baza spuselor unei persoane, probabil frustrate, despre modul în care s-a desfăşurat alegerea persoanelor nominalizate pentru acest an.

Vă amintesc că, din cele douăsprezece asociaţii ce se arătau interesate de proiect în vară, am rămas în jurul mesei, ca organizatori, doar cinci. Anul acesta am cerut, prin intermediul presei comunitare, propuneri pentru nominalizări şi, slavă Domnului!, am primit cu mult mai multe decât ne-am aşteptat, în marea lor majoritate nume de oameni de care suntem mândri că ne repre­zintă ca neam. Iniţial, programul prevedea câte cinci persoane nominalizate pe fiecare din cele cinci categorii. Pentru a face selec­ţia, fiecare asociaţie participantă a dat note fiecărei propuneri. Trebuie să precizez că în seara votului – ce s-a petrecut la Centrul comunitar din Côte-des-Neiges – s-a autoinvitat şi dl. Cristian Bucur, de la emisiunea de radio Marca RO, cu toate că participarea presei era prevăzută doar la votul final. Deoarece, în urma numărării voturilor, s-au constatat diferenţe considera­bile pentru aceleaşi persoane, dl. Calinic Toropu a propus să recalculăm notele după o formulă statistică – idee care, cel puţin pe faţă, a fost acceptată de toţi cei prezenţi la vot.

În acelaşi timp, dl. Marc Marinescu, care la acea oră era încă directorul artistic al evenimentului, a propus să mărim lista de nominali­zaţi la şase pe fiecare categorie, lucru pentru care iarăşi am fost cu toţii de acord.

Tot acest proces de selecţie era presupus că rămâne confidenţial şi că doar lista finală va fi dată publicităţii. Din păcate, atunci când această listă a apărut în presă, a început şi concertul acuzaţiilor, cauzat, după toate aparenţele, de apariţia pe liste a unei persoane ce pare a avea destui contestatari în rândul mediei scrise şi vorbite. Dar, de la a nu-ţi place de o persoană şi până la a-i suna pe cei de pe lista nominaliza­ţilor, pentru a le cere să se retragă de la festivitate, cred că spune mult despre carac­terul aşa-zişilor oameni de bine.

Cum a ajuns Marc Marinescu director artistic al evenimentului? A cui a fost iniţiativa cooptării lui în proiect?

La apelul făcut de organizatorii galei de anul trecut, din luna iunie sau iulie dacă nu mă înşel, au fost invitate toate asociaţiile româneşti active din zona Montréalului să participe la organizarea celei de-a doua ediţii a evenimentului. Astfel, în jurul mesei au fost, pentru început, 12 persoane, printre care şi dl. Cetăţeanu, preşedintele Asociaţiei scriitorilor români din Canada, domn care şi-a invitat prietenul, pe dl. Marc Marinescu, la întâlnire. Am acceptat în majoritate că artistul Marc Marinescu poate să dea un bun ajutor galei şi a fost cooptat ca director artistic.

Spuneţi că dl. Cristian Bucur s-a autoinvitat. Ce înseamnă aceasta? Cine l-a chemat pe dl. Bucur şi mai ales cum de i s-a permis să voteze, atâta vreme cât nu reprezenta o asociaţie organizatoare?

Autoinvitat poate nu e cel mai bun termen. În seara în care s-a făcut votul primar al persoanelor nominalizate, la vot a participat şi dl. Marinescu, care a avut grijă să-şi invite prietenul, pe dl. Bucur. Acesta, cu un tupeu demn de lucruri mai bune, a ţinut morţiş să voteze şi el. Am acceptat să vo­teze şi, în plus, l-am invitat şi pe dl. Şerban Popa, membru în CRM, care era prezent la centrul comunitar, să voteze, cu speranţa că mai multe voturi vor face selecţia mai justă.

Aceeaşi persoană a primit note de zero şi de zece

Vorbiţi de “diferenţe considerabile” pentru aceleaşi persoane. Ce înseamnă asta exact?

Conform convenţiei verbale între organizatori, notele date fiecărei persoane trebuiau să fie între unu şi zece. Au apărut multe note de zero şi la aceeaşi persoană s-a văzut şi zero şi zece de la votanţi diferiţi, ceea ce era un semn că notarea acelei persoane nu s-a făcut în mod obiectiv.

Am înţeles că atât dl. Bucur, cât şi dl. Cetăţeanu au dat note de 0 şi de 1 mai multor persoane. Îmi puteţi confirma acest lucru? Ştiu că procesul de vo­tare ar fi trebuit să fie confidenţial, dar cred că gravitatea acuzaţiilor care vi se aduc justifică să vorbiţi despre aceste lucruri, mai ales pentru a clarifica ce s-a petrecut cu adevărat la momentul votării.

În partea mea de vina pentru eşecul acestui eveniment, mai pot adăuga şi faptul că nu am stabilit clar, de la început, regulile de funcţionare, care să prevadă gradul de implicare a fiecăruia, modul de votare şi încă multe altele. De fapt, au fost două proiecte în acest sens, dar niciunul nu a fost acceptat de toată lumea.

Bineînţeles că votul trebuia să rămână confidenţial şi doar listele finale să fie făcu­te publice. Asta, în primul rând, din respect pentru toate numele ce au fost propuse şi care nu au ajuns pe lista nominalizaţilor. Adrian Ardelean, care era purtătorul de cuvânt şi care s-a ocupat cu validarea buletinelor de vot, a constatat note extreme pentru aceleaşi persoane şi a trimis acest mesaj la nivelul organizatorilor. Drept urmare, dl. Calinic Toropu a venit cu o formulă de calcul statistică, cu scopul de a corija aceste excese de notare, procedură corectă din punct de vedere matematic, dar contestată, la nivel de organizatori, ulterior. Şi, dacă e să redau vorbele d-lui Cristian Bucur din seara votului furtunos: “eu ştiu tot ce se petrece în acest comitet”, poate că nu e de mirare că informaţiile ce trebuiau să rămână doar la organizatori au apărut în presă, după cum aminteam, fără nicio validare a realităţii.

Cert e că, dacă aveam un regulament clar de la început şi pe care să-l şi respecte toţi cei ce doreau să se implice, posibil că acum puteam să ne lăudăm cu o reuşită. Sau poate că nici măcar aşa… Am sperat, atunci când am plecat la drum pentru a organiza a doua ediţie a Galei, că va fi ocazia mult aşteptată să putem dovedi, la nivel comunitar, că am reuşit să ne maturizăm destul pentru a putea lucra împreună. Rezultatul mi-a dovedit însă că mai avem încă mult de mers. Dacă e să caut vinovaţi, o să încep cu mine, deoarece am fost ales ca şef al acestui proiect şi nu am reuşit să opresc la timp conflictele.

Unii au făcut presiuni să strice, iar alţii să repare

Îmi puteţi confirma dacă preşedinta CMQ, Ala Mîndîcanu, a ameninţat cu retragerea de la acest eveniment dacă Simona Hodoş va figura pe lista celor nominalizaţi?

Calea cea mai uşoară e să găseşti repede un vinovat şi peste restul, cenuşă. E adevărat că au fost presiuni din partea d-nei Mîndîcanu, dar au fost la fel de frumoase şi presiunile din partea celor ce o susţineau pe Simona Hodoş. Din păcate, nu am acţionat la timp pentru evitarea acestor conflicte interne, iar rezultatul final are un gust destul de amar.

Spuneţi că au fost presiuni din partea celor care o susţineau pe Simona Hodoş. La ce vă referiţi?

Mă refer la cei care au ameninţat că se retrag de la organizarea galei, dacă nu se repară “nedreptatea”, ca să-l citez pe dl. Calinic Toropu, ce i s-a făcut Simonei Hodoş în procesul de votare.

Unora le place de popă, iar altora de preoteasă

Îmi puteţi confirma că şi anul trecut, la prima ediţie a galei, Ala Mîndîcanu a procedat la fel şi că atunci aţi cedat şantajului?

Vedeţi dvs., termenul de şantaj e puţin exagerat, după opinia mea. De când mă ştiu am refuzat să lucrez în condiţii de şantaj. Adevărul este însă că la ediţia 2012 a Galei Personalităţilor, atunci când se alcătuiau listele persoanelor ce vor fi nominalizate, Ala Mîndîcanu a propus ca Simona Hodoş să nu fie pe listă, din cauza faptului că sunt în proces şi asta ar putea duce la interpretări negative asupra evenimentului, lucru pe care l-am acceptat şi a fost acceptat tacit şi de către ceilalţi organizatori.

Să nu uităm că e greu să faci o formu­lă matematică, în care să calculezi opiniile oamenilor. Gradul de subiectivism, atunci când e să vorbim de o altă persoană, e diferit la fiecare, în funcţie de cultură, de experienţe, de cunoaştere şi încă mulţi factori. De ce unuia îi place de popă şi altuia de preoteasă încă nu se poate calcula matematic. Ce putem însă face pe viitor e să continuăm acest proiect, indife­rent cine se va hazarda să-l organizeze, deoarece scopul pentru care a fost visat depăşeşte numele uneia sau alteia dintre persoane.

Scopul final al acestei aventuri, pe care am numit-o Gala Personalităţilor din Comunitatea Română din Québec, trebuie să fie punerea în valoare a românilor ce ne fac cinste în ţara de adopţie şi care, prin acţiunile lor, au dat o imagine cât mai bună naţiei din care facem parte. Să nu uităm că, dacă mulţi din cei ce au imigrat aici au fost bine primiţi la noile lor locuri de muncă, este şi datorită imaginii favorabile pe care tot mai mulţi dintre conaţionali o propagă în jurul lor. Iar dacă doriţi, o să fac un pas mai departe şi o să vă spun că pentru tinerii români care sunt născuţi aici sau au crescut în noua lume, a avea exemple demne de urmat nu poate decât să-i ajute în găsirea propriei căi de emancipare.