Pe scena politică din România a început sezonul repoziţionărilor. USL pare din ce în ce mai aproape de explozie. Bombele sunt pe masă, iar în fiecare zi pe lângă fitile trec scânteile; este doar o chestiune de timp până când una dintre ele va provoca deflagraţia.
Este din ce în ce mai clar că PSD va avea un candidat propriu la prezidenţiale, după cum recunoaşte voalat şi Crin Antonescu. Victor Ponta ţine discursuri de tip prezidenţial, a apărut şi o pagină pe Facebook pentru susţinerea candidaturii sale. Dar amână momentul, pentru că nu vrea să-l lase încă pe Crin Antonescu în opoziţie, pentru a împărţi erodarea de la putere.
Crin Antonescu e, într-adevăr, prizonierul participării la guvernare, ceea ce îi face rău din punct de vedere electoral. Dar nu are cum să înfrângă rezistenţa pe care o opune propriul partid la o eventuală ieşire de la guvernare. Este din ce în ce mai clar că aripa Chiţoiu – Ruşanu, cândva fidelă lui Crin Antonescu, joacă acum mai mult cu Victor Ponta, cel care îi asigură menţinerea la guvernare. Şi o va face până la capăt, pentru că maioul guvernării este mai aproape decât cămaşa candidaturii lui Crin Antonescu.
În perspectiva pierderii susţinerii PSD, implict a unei părţi importante din actualul electorat USL, Crin Antonescu este nevoit să îşi caute alt bazin electoral. Cum pe nehotărâţi nu are cu ce să îi capteze, se îndreaptă spre cel al lui Traian Băsescu, cu aparenta binecuvântare a preşedintelui, care a comis poate cea mai surprinzătoare şi scandaloasă dintre reevaluări.
Preşedintele l-a indicat pe fostul pucist-şef – pe cel care îl numea “paiaţa de la Cotroceni” în timpul suspendării din vara trecută, pe care pratic dl. Antonescu a condus-o – drept un potenţial preşedinte, candidat pe care l-ar putea învăţa între cele două tururi de scrutin să fie un preşedinte bun. Mesajul a fost întărit de Elena Udrea, care a anunţat că l-ar vota pe Crin Antonescu în turul al doilea.
Ce urmăreşte Crin Antonescu e uşor de înţeles. Dar Traian Băsescu? Aici situaţia e mai complicată. Pe de o parte, avem un nou episod din răzbunarea împotriva PDL-ului cel neascultător. În timp ce candidatul acestuia, Cătălin Predoiu, nu are încrederea preşedintelui, iată că dl. Antonescu, cel care a dat foc ţării vara trecută, devine dezirabil. Dar e mai mult decât atât.
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a anunţat că unul din scopurile Partidului Mişcarea Populară (PMP) este “crearea unui vehicul politic puternic pentru a-l susţine pe Traian Băsescu pentru funcţia de prim-ministru”. Scorul PMP, chiar combinat cu al Forţei Civice, nu ajunge pentru acest obiectiv. Şi atunci căutăm aliaţi, nu-i aşa? Traian Băsescu continuă ceea ce spuneam într-un comentariu anterior, adică să-şi caute “Medvedev-ul”.
Problema lui Traian Băsescu şi a lui Crin Antonescu în această manevră este că, vizându-şi reciproc electoratele, riscă să-şi piardă fiecare electoratul tradiţional, pentru care “reevaluaţii” de acum au reprezentat prea multă vreme răul absolut.
Dan Voiculescu a folosit prilejul repoziţionării destul de transparente a lui Crin Antonescu în raport cu Traian Băsescu pentru a lansa un atac violent asupra acestuia, obţinând ceea ce de fapt a şi vrut – ruperea parteneriatului cu liberalii, anunţată oficial de preşedintele PNL. Este ceea ce Voiculescu voia să facă din vară, după ce PNL l-a anunţat că nu primeşte PC pe listele sale la europarlamentare.
Cum PC nu a candidat niciodată singur, pentru că nu este nici măcar în apropierea pragului electoral, ca orice parazit, avea nevoie de o nouă gazdă. Şi ea este PSD. Dar nu se face să rupă alianţa cu liberalii din acest motiv, aşa că Dan Voiculescu a folosit copios trădarea lui Crin Antonescu.
Această mişcare browniană nu poate genera decât ceea ce vedem, adică un început de campanie cu scandaluri sulfuroase, adjective grele şi o cantitate enormă de energie consumată fără nicio finalitate, spre deliciul electoratului minoritar, care mai este interesat de politică şi încă mai votează.
Majoritatea dezamăgită, retrasă din jocul politic, nu are ce alege, nicio idee coerentă, niciun capăt de soluţie, doar vacarm şi sudalmă. Aşa că va rămâne în continuare în afara jocului, aşteptând vremuri mai bune pe care însă nimic nu le anunţă.
