Charcuteriile Balkani. În compania… bunului gust

Cine sunt românii care au ales să-şi trăiască imigra­ţia la cote duble de risc şi de stres şi a căror poveste ar putea fi un exemplu încurajator pentru ceilalţi?  În acest număr vă prezentăm Charcuteriile Balkani (Montréal şi Brossard). (P. R.)

Vreţi să aflaţi cum se poate începe o afacere româ­nească la Montréal? Iată po­vestea uneia dintre acestea, spusă de iniţiatorul ei, Daniel Joseph: “Mă aflam în zona Pieţei Jean Talon şi am văzut un şantier în plină activitate. Am aflat astfel că se pregăteşte extinderea pieţei, respectiv construirea unor spaţii comerciale noi. Am decis atunci, împreună cu un coleg, să de­punem şi noi o cerere pentru deschiderea unui magazin de produse ali­mentare, destinate în principal imigranţilor din Europa de Est. Studiile de management în marketing şi gestiune de întreprin­deri    mi-au permis să prezint un dosar bine întocmit, unde am insistat pe oportunitatea deschiderii unei charcuterii cu produse est-europene, ce urma să atragă în piaţă o nouă clientelă. în ciuda unei concurenţe destul de mari, dosarul a fost ac­ceptat şi astfel am deschis primul nostru magazin. Eram doi asociaţi, cu resurse financiare puţine, aşa că am amenajat şi mobilat spaţiul cu mâinile noastre”.

Aşa a început, prin anul 2004, povestea magazinului Charcuterie Balkani, nume transformat, vorba poetului, în renume. O poveste aparte are şi denumirea: “Nefiind tipic româ­nească, precum Carpaţi sau Dunărea, nu a fost una­nim apreciată în comunitate, dar am ales-o pentru a le transmite quebechezilor că aici pot găsi mărfuri din Europa de Est, iar numele Balkani era cunoscut de la tristele conflicte din Iugoslavia anilor ’90. A fost oarecum greu să-i conving pe unii români că la noi vor găsi mici, calta­boşi, tobă, cârnaţi şi sarmale, dar până la urmă ni s-a dus ves­tea”, povesteşte patronul.

Astăzi vorbim, aşadar, despre Daniel Joseph şi magazinele sale Balkani – căci acum sunt mai multe. De loc din Călăraşi, în anii ‘90 Daniel a plecat cu familia în Franţa, unde a studiat comerţul, marketingul şi gestiunea de companii, făcând inclusiv un stagiu la antipozi, în Australia. În 1999 ajunge în Canada, pentru finalizarea studiilor.

O afacere bine condusă

Începută în 2004, afacerea Balkani se extinde încet-încet, iar în 2007 cei doi asociaţi – Daniel Joseph şi Pavel Grigore – deschid al doilea magazin, în Laval. Mai târziu, respectiv în 2011, cei doi decid să se separe. Probabil surprinzător şi puţin “neromânesc”, despărţirea are loc la modul amiabil, iar cele două magazine devin două firme distincte (Balkani Laval şi Balkani Montréal), Daniel preluând-o pe aceasta din urmă.

[pullquote]Balkani Jean Talon
7070 Henri-Julien – C8, Piaţa Jean Talon
514 807 1626

Balkani Brossard
4725 Boul. Grande Allée – Brossard
450 676 6654

[/pullquote]Cu un vad bun, dar având un laborator deja prea mic pentru numărul mare de clienţi, Daniel începe să caute un spaţiu pentru extindere. Cumpără, în septembrie 2012, unul extrem de potrivit din toate punctele de vedere, în Rive Sud. “Am găsit în Bro­s­sard un magazin de acelaşi profil, cu spaţiu de expunere şi vânzare mai mare decât cel din Piaţa Jean Talon şi, în plus, cu un laborator suficient de spa­ţi­os şi dotat cu utilajele necesare. Astfel, am reuşit să îmi mut aici cea mai mare parte din producţie. Un alt mare avantaj este acela că re­uşesc acum să fiu mai aproape de clien­ţii din Rive-Sud, unde se află o mare comunitate de români şi de est-europeni. Aceştia nu mai sunt obligaţi să treacă podul până în Piaţa Jean Talon, pentru a face cumpărături la Balkani”, ne spune Daniel Joseph.

Un alt avantaj este acela al păstrării unei bune părţi a clientelei vechiului magazin, pentru că Daniel a avut inspi­ra­ţia de a păstra o parte dintre reţetele de produse ale charcuteriei pre-existente: “Am văzut că reţetele de mezeluri ungureşti, slovene, croate, sâr­beşti etc. sunt gustoase şi de bună calitate, aşa că le-am produs în continuare. Astfel, clienţii de aceste naţiona­lităţi au continuat să vină la ma­-ga­zin, iar încet-încet i-am în­văţat şi cu produsele noastre. Acum vindem mici, piept ardelenesc, tobă şi ju­mări tuturor naţiilor din Montréal şi din Rive Sud”.

La bunul mers al comer­ţu­lui lucrea­ză practic întreaga fa­mi­lie: Daniel şi soţia sa sunt aproape tot timpul în Brossard, mama conduce magazinul din Piaţa Jean Talon, în timp ce tatăl asigură – cu autocamionul refrige­rator recent achiziţionat – transpor­tul mărfii între laboratorul de producţie din Brossard, magazinul din Piaţa Jean Talon şi celelalte ma­gazine cărora Balkani le furni­zează produse. Nu trebuie uitată nici contribuţia pe care o au la producţia şi vânzarea produselor charcuteriilor Balkani cei 15 angajaţi, majoritatea români.

Este, de asemenea, important să amintim că maga­-zinul-laborator din Brossard este posesorul unei licenţe de distribuţie provincială, aşa numita licenţă de grosist, fiind prima charcuterie ro­mâ­nească agreată în acest sens. Daniel Joseph doreşte să exploateze în viitor acest avantaj şi să apro­vi­zioneze cu produse proaspete cât mai multe magazine, atât europene, cât şi quebecheze.

Marfa. Ce este ăi de unde (pro)vine ea?

Ca număr de produse proprii, Bal­kani se mândreşte cu peste 70 de sortimente de mezeluri şi produse din carne. Dintre acestea, circa 50 sunt produse tradiţionale româ­neşti: salamuri, cârnaţi în diferite varietăţi – de Pleşcoi,

vir­şli, cabanos, csabai, ghiudem, babic etc. -, tobă, muşchi, costiţă, kaizer (vinerea şi sâmbăta se poate cumpăra chiar cald), slă­nină, jumări, carne de mici, pui şi preparate din pui (mă opresc, că-mi lasă gura apă!), la care se adaugă circa 20 de produse fabricate după reţete “împrumutate” de la sârbi, unguri, croaţi ş.a.m.d.

“Fiecare produs al nostru este perso­nalizat şi am ajuns cu ca­litatea până acolo încât avem clienţi italieni care preferă câr­naţii italieni făcuţi de noi sau un neamţ care ne-a adus o reţetă veche de cârnaţi de la el din ţară, să o producem noi. Ba chiar există un fost patron al unei charcuterii europene care cumpără csabai de la noi, pentru că, zice el, e cel mai bun”, spune cu mândrie Daniel.

Provenienţa cărnii? în cea mai mare parte, din Québec, cumpărată de la câteva abatoare, pentru a asigura atât cantităţile necesare, cât şi diversitatea (porc, vită, pui, curcan, oaie, miel etc.) şi calitatea cărnii, care este superioară celei americane. în rest, pentru produsele europene (zacuscă, sucuri, produse lactate etc.), Balkani colaborează cu circa zece fir­me speciali­zate pe import din ţările Europei Centrale şi de Est, dintre care două firme româ­neşti şi una moldoveneas­că – cu referire, desigur, la naţionalitatea proprietarilor.

Implicarea în comunitate? în primul rând, prin bucatele “româneşti” pe care Charcuterie Balkani le oferă românilor din Montréal. Apoi, ca orice ro­mân care se respectă şi îşi res­pectă cona­ţionalii, prin sprijinirea manifestărilor culturale româneşti: sponsorizări ale concertelor de colinde şi ale spectacolelor Şcolii Junimea Română, ale festivalu­lui de film românesc sau celui din Parcul Jean-Dra­peau etc.

Şi, nu în ultimul rând, susţi­nerea sportului românesc, reprezentat prin echipa de fotbal Victoria Balkani Bro­s­sard, echipă cu rezultate notabile în competiţiile româneşti din regiunea Montréal. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că sportul provoacă foame, iar foamea se astâmpără cel mai bine cu micii şi grătarele de la Balkani…

“Românii cunosc produsele noastre şi sunt clienţii noştri de la bun început, dar am reuşit să atragem şi clienţi de alte naţionalităţi. Dacă în cazul ungurilor, sârbilor, ucrainienilor şi a altor est-europeni, acest lucru era previzibil, surpriza a venit de la quebechezi, de la latino şi chiar de la… chinezi. Aici însă a fost nevoie de o oarecare «muncă de educaţie», adică de a le oferi să guste câte ceva de fiecare dată când veneau în magazin, iar de la un moment dat a început să le placă şi să caute marfa noastră. De exemplu, un cuplu de clienţi chinezi, care nu ştia să pronunţe mici, mi-a cerut «viande haché-melangé», iar eu am ghicit la ce se re­fereau”, povesteşte amuzat Daniel. De altfel, o bună «propagandă» în acest sens o reprezintă taraba deschisă în faţa magazinului din Piaţa Jean Talon, unde se vând mici şi cârnăciori calzi la chiflă, un soi de «hamburger à la roumaine». (Chiar şi subsemnatul, ocupat bilunar cu distribuţia ziarului, mă recunosc vinovat de a fi cvasi-dependent de micii de la Balkani, astfel încât rareori las ziarele în Piaţa Jean Talon fără a lua, în viteză, doi mici. Dar nu spuneţi asta, vă rog, şefului de la ziar şi nici nevestei mele.)

Dovedindu-şi priceperea în marketing dobândită în anii de şcoală, Daniel Joseph ştie să-şi «vândă» nu doar micii şi cârnaţii, ci şi imaginea. El a avut câteva campanii de promo­vare on-line a produselor şi magazi­ne­lor sale, cea mai recentă fiind cea de pe site-ul «Groupon».

Practic, a distribuit cupoane tuturor abonaţilor acestui site şi, timp de o săptămână, pose­sorii acestora achiziţionau produse de 30 de dolari (valoarea cuponului) la jumătate de preţ. Şi au fost 800 astfel de cupoane, spune întreprinzătorul, care pune câştigul de imagine şi potenţialul câştig de clienţi deasupra investiţiei financiare făcute.