Ceea ce se întâmplă zilele acestea în România este cel mai grav asalt asupra statului de drept, după vara lui 2012. Este o lovitură de justiţie fără precedent şi cu consecinţe seismice incalculabile pentru viitorul României.
Analizând imaginea de ansamblu, proiectul de lege privind amnistia şi graţierea, amânat, a fost perdeaua de fum în spatele căreia s-a consumat marea grozăvie. Şi ea sună cam aşa: sub aspectul infracţiunilor de corupţie, parlamentarii s-au extras din Codul Penal, iar în privinţa conflictului de interese i-au luat cu ei în barca imunilor şi pe primari.
Deputaţii şi senatorii, preşedintele României, avocaţii şi notarii nu vor mai putea fi cercetaţi şi sancţionaţi pentru infracţiuni de corupţie şi infracţiuni asimilate celor de corupţie, cum ar fi luarea de mită şi abuzul în serviciu. Vor beneficia de această reglementare şi inculpaţii trimişi în judecată, iar cei în curs de executare a pedepselor vor fi eliberaţi. Pe rolul instanţelor de judecată se află – în curs de judecare sau în executarea pedepselor – 28 de parlamentari, exact pentru fapte care, pe viitor, nu mai pot să le fie imputate.
În privinţa conflictului de interese, acesta mai poate fi imputat doar persoanelor care lucrează la stat, pe baza unui contract de muncă. Mai mult, infracţiunea de conflict de interese nu se va mai aplica nici contractelor de achiziţii publice. Până acum, Agenţia Naţională de Integritate a făcut plângeri la Parchet împotriva a circa 20 de parlamentari şi a 80 de primari, sub acuzaţii de acest tip. Conform noii legi, toţi vor scăpa.
Totul a fost făcut în secret, hoţeşte, pregătit în comisii reunite la miez de noapte. USL a acţionat exact ca un grup infracţional organizat, al cărui singur scop este să apere hoţia şi prada. Este o continuare a ceea ce am trăit în vara anului trecut, când miza suspendării preşedintelui a fost tot justiţia. Acum atacul se duce în altă direcţie, dar cu aceleaşi mijloace.
Consecinţele sunt incalculabile şi ele includ riscul ca România să fie practic izolată în cadrul Uniunii Europene. Să nu uităm că Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea suspendării dreptului de vot în Consiliul European pentru o ţară care încalcă normele le-gislative ale Uniunii. Nu mai dis- cut aici despre MCV (monitorizarea pe justiţie), care prevede expres ireversibilitatea reformelor şi stabilitatea legislaţiei şi a instituţiilor anticorupţie. În aceste condiţii, este previzibil cum va arăta raportul MCV. După cum este clar că, în mod realist, nu se mai pune problema integrării României în Spaţiul Schengen.
În plan intern, se va da liber la corupţie şi conflicte de interese. Nu mai există nicio oprelişte, nicio teamă în calea jafului generalizat. Este motivul pentru care este posibil să asistăm şi la blocarea fondurilor europene, pentru ca legalizarea jafului în România să nu afecteze definitiv utilizarea lor.
Întrebarea legitimă este: ce se mai poate face în acest moment? Pentru început, Traian Băsescu a anunţat deja că va refuza promulgarea legii. Dar o va putea întoarce o singură dată în Parlament. A doua oară va fi obligat să o promulge. Mai rămâne, teoretic, filtrul Curţii Constituţionale a României (CCR), care va putea respinge modificările Codului Penal, măcar pe motiv de discriminare. Dar să nu uităm că din CCR va face parte în curând şi Lucian Bolcaş, în locul judecătoarei Iulia Moţoc, care îşi va prelua mandatul de judecător la CEDO. Pentru cine nu îl cunoaşte, Lucian Bolcaş – fosta mână dreaptă a lui Corneliu Vadim Tudor – este avocatul lui Adrian Năstase şi a atacat ANI şi DNA din toate poziţiile şi cu toată duritatea.
Rămâne varianta presiunii externe, exact ca în 2012, pe timpul suspendări preşedintelui Traian Băsescu. Nu ştiu însă în ce măsură ea va mai fi eficientă. Anul trecut, Victor Ponta a făcut pasul înapoi şi pentru că au fost demersuri care depindeau de el. Acum nimic nu mai depinde de el. Şi să vrea, nu mai are ce face, fiindcă Ponta este o marionetă. Nu premierul controlează penalii din USL, ci penalii îl controlează pe el. Sub conducerea lui Dragnea şi a lui Voiculescu, ei sunt adevărata forţă din USL, iar pentru ei statutul european al României nu contează.
