Statul de drept, sub asaltul Sistemului

Adrian Năstase s-a prăbuşit. E greu de crezut că, după această a doua condamnare, cu executare, pentru corupţie – în forma ei cea mai pură -, se va mai putea ridica vreodată. Excluderea din barou, pe care colegii săi iubitori au refuzat-o după prima condamnare, este un indiciu clar că fostul premier este terminat şi toţi încearcă acum să se debaraseze de el, mai mult sau mai puţin elegant.

Însă, pe ansamblul societăţii româneşti, aceasta este, mă tem, doar o prăbuşire simbolică, o răcorire, o reparaţie pentru 4 ani de teroare şi corupţie instituţionalizată. Dincolo de asta, deşi Adrian Năstase a căzut, sistemul a rămas. Sistemul creat de el, crescut de el, antrenat de el. Şi sistemul acesta luptă acum feroce pentru supravieţuire şi chiar pentru supremaţie. Pentru reinstituirea partidului-stat.

În cheia acestei lupte feroce a sistemului ticăloşit trebuie citit asaltul teribil asupra statului de drept, prin modificarea Codului Penal şi proiectul legii amnistiei şi graţierii. Penalii din politică, mai ales cei care au deja dosarele tri­mise în instanţă, ştiu că funia este foarte aproape de par, văd că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o redută pierdută şi nu concep să împărtăşească soarta lui Năstase.

Hoţii şi borfaşii politicii româneşti, din păcate îngrozitor de mulţi şi foarte puternici, fie că vorbim despre cei de la Bucureşti, fie că vorbim de baronii locali, luptă la baionetă să înfrângă statul de drept, cu legea în mână. Sistemul ticăloşit îşi apără libertatea şi averile cu orice preţ, chiar cu preţul scoaterii României din lumea civilizată.

Iar Victor Ponta, premierul imatur şi slab al României, nu poate decât să danseze aşa cum i se cântă. Ca să îşi asigure susţinerea puternicilor penali din PSD, nemulţumiţi de faptul că, deşi aflaţi la putere, nu au căpătat imunitatea totală din vremea lui Adrian Năstase, Victor Ponta a făcut decla­ra­ţiile care au oripilat Washing­tonul, privind condamnarea fostului premier. Ponta este sclavul sistemului care

l-a creat şi care îl poate distruge într-o clipă, la cel mai mic semn de neobedienţă. Singura barieră eficientă în faţa ofensivei sistemului şi a partidului-stat, aşa cum se visează din nou PSD, este presiunea externă. Însă numai atâta timp cât actuala putere se va teme de ea.

Dar ştiţi care e cea mai mare nenorocire a României? A exprimat-o, într-o întrebare simplă la Bucureşti, Victoria Nuland, asistenta secretatului de stat american: De ce nu ies românii în stra­dă împotriva corupţiei şi pentru apărarea statului de drept?

Marea nenorocire a României este pasivitatea societăţii româneşti. Zece mii de oameni au ieşit în stradă, pe tema Roşia Montană. În apărarea statului de drept abia dacă se adună două mii. Imensa majoritate a cetă­ţenilor României par a nu înţe­lege care este cancerul care macină prezentul acestei ţări şI îi condamnă viitorul, pe termen lung. Par a nu înţelege că sursa tuturor relelor, inclusiv a Roşiei Montane, este corupţia, este încălcarea legii, este sistemul ticăloşit, al cărui principal obiectiv este încălecarea justiţiei.

Puterea baronilor locali şi guvernarea USL nu s-au autogenerat, nu sunt creaţii extraterestre şi nu sunt forţe de ocupaţie străine. Sunt rezultatul votului românilor şi consecinţa pasivităţii societăţii. Iar bătălia pentru o Românie modernă şi prosperă nu poate fi câştigată decât atunci când presiunea externă va fi susţinută de o presiune internă pe măsură.

Ultimele articole

Articole similare