În cazul tragicului incendiu de la Isle Verte, dacă rezidenţa de bătrâni ar fi fost echipată cu aspersoare (gicleurs) s-ar fi putut evita atât pierderea materială a clădirii, dar mai ales a vieţilor omeneşti.
În cadrul unei experienţe montrealeze de peste 15 ani ca tehnician în mecanica construcţiilor, am avut de mai multe ori ocazia să lucrez cu tehnicieni de instalaţii de sisteme de protecţie contra incendiilor. Mai mult, cu câţiva ani în urmă, am asistat la declanşarea unui aspersor într-un edificiu de birouri şi am văzut cum se poate evita o mare tragedie printr-un singur cap de aspersor. O funcţionară îşi aruncase chiştocul de la ţigară în coşul de sub birou. Hârtiile din coş au luat foc, iar flăcările s-au întins la întregul birou. Noroc cu aspersorul care s-a declanşat imediat şi a stins focul înainte ca acesta să apuce să se întindă mai mult.
La şcoală, pe vremea când făceam un curs de protecţie contra incendiilor, profesorul ne-a prezentat un film în care se arăta cum, la o casă rezidenţială normală, construită din ghips (gyproc – rigips), lemn şi alte materiale inflamabile (aşa cum sunt construite marea majoritate a caselor aici, la Montréal) n-a fost nevoie decât de patru minute pentru ca ea să ardă complet. La ora actuală, astfel de filme în care se arată importanţa şi eficacitatea unui astfel de aspersor se găsesc din abundenţă pe Youtube. Un prieten de aici mi-a povestit cum casa unei verişoare a ars în mai puţin de cinci minute. Pompierii nu au avut timp nici măcar să spargă geamurile şi să salveze câinele lăsat singur în casă.
Dacă aceste case ar fi fost echipate cu un sistem de aspersoare, toate bunurile şi casa ar fi fost salvate. La fel şi la Isle Verte, dacă rezidenţa ar fi fost echipată cu aspersor, multe dintre persoanele aflate în interior ar fi rămas încă în viaţă.
Principiul de funcţionare al aspersorului de incendiu este foarte simplu: este legat la o instalaţie de apă şi are un fel de dop din sticlă fină, care se sparge imediat ce temperatura creşte mai mult decât trebuie. Apa se împrăştie şi stinge orice foc situat în apropiere.
Mare mi-a fost mirarea să aflu că, la ora actuală, nici Code du Bâtiment du Québec, şi nici echivalentul său canadian nu obligă ca locuinţele noi să fie echipate cu astfel de aspersoare. La fel de surprins am fost să aflu că nici companiile de asigurări nu constrâng la instalarea unor astfel de sisteme. Ambele coduri cer însă prezenţa aspersoarelor la clădirile noi care au mai mult de trei etaje. Discutând cu diferiţi tehnicieni de instalaţii de incendiu la diferite şantiere, am aflat că singura municipalitate din Québec care impune ca noile case construite să fie dotate cu aspersor şi instalaţii de protecţie contra incendiilor este primăria Côte-Saint-Luc.
În schimb, n-ar fi exclus ca această cerinţă să se întindă în toată Canada, mai ales că astfel de incidente se întâmplă destul de des.
Dacă vă construiţi o nouă casă, chiar dacă nu sunteţi obligaţi prin lege şi de asigurări s-o faceţi, nu strică o mică investiţie. În timpul construcţiei, instalarea unui astfel de sistem este mai ieftină. Iar dacă ea va rămâne cadou copiilor, atunci în mod sigur puteţi fi liniştiţi că nu va fi niciodată foc în casa dvs. şi a copiilor dvs.
