Unul dintre cei patru scriitori români propuşi anul acesta la Premiul Nobel pentru literatură este romancierul Norman Manea (alături de Mircea Cărtărescu, Nicolae Breban şi Varujan Vosganian).
Manea se numără printre cei mai traduşi autori români – de altfel, alături de valoarea operei, multitudinea tradu-cerilor e unul dintre criteriile ce au stat la baza numirii sale pentru Nobel.
Până la plecarea din ţară şi stabilirea sa definitivă la New York, în 1986, Norman Manea a lucrat ca inginer, dedicându-se complet scrisului abia din 1974.
Pe lângă premiile obţinute în România, printre care cel acordat de Uniunea Scriitorilor în 1984, Manea a fost recompensat în 2006 cu Médicis étranger, cel mai prestigios premiu francez pentru un roman scris în altă limbă decât franceza. Romanul care i-a adus faimosul premiu este “Întoarcerea huliganului” (Polirom, 2003).
Foarte apreciate de public au fost şi romanele “Fericirea obligatorie”, “Plicul negru”, “Variante la un autoportret”, “Vizuina”, “Atrium”, “Anii de ucenicie ai lui August Prostul”.
Un alt punct de referinţă în opera lui Norman Manea este cartea Despre clovni: Dictatorul şi artistul; din cuprinsul ei menţionăm eseul Felix culpa, prin care autorul deschide dezbaterile asupra simpatiilor legionare ale lui Mircea Eliade.
