Vorba lui Ceauşescu: este fără precedent, tovarăşi! Traian Băsescu este primul politician care-l atacă pe Mugur Isărescu în ultimii 25 de ani, de când conduce Banca Naţională. Nimeni n-a avut curaj să-l atingă nici măcar cu o floare pe Mugur, deşi în timpul mandatului său s-au devalizat bănci, s-au construit caritasuri şi s-au nenorocit sute de mii de români.
Isărescu şi-a creat, cu multă grijă, imaginea expertului care are grijă de banii României, indiferent de regimul politic. Oamenii pricep puţin din finanţe. Isărescu apare rar, comunică numai la conferinţe şi niciodată nu participă la vreo dezbatere. Nu ţin minte ca cineva să-i fi pus vreo întrebare vreodată, pentru că pur şi simplu nimeni nu a avut ocazia. Isărescu este un expert în construirea mitului.
Prin 1993, am plecat la Focşani Drăgăşani cu fotoreporterul Fane Jeg – dacă vă zice ceva numele -, să vorbesc cu părinţii lui Isărescu. Cineva mi-a dat un pont: tatăl lui este asociat cu un neamţ, la o firmă cu care Banca Naţională face afaceri. Eram tânăr ziarist şi n-aveam frică de nimic.
Părinţii lui, oameni de treabă, m-au primit în casă, mi-au arătat poze cu Mugurel în pantaloni scurţi şi, pe ocolite, am reuşit să le smulg confirmarea. Constantin Isărescu era asociat cu reprezentatul în România al unei companii germane deţinute de un anumit Schorch, un neamţ plecat de mult timp din ţară. Această companie a intermediat fabricarea monedelor de 100 de lei, o comandă grasă a Băncii Naţionale. Aceeaşi firmă vindea Opel în România, iar Isărescu umbla într-un Opel la Banca Naţională.
Investigaţia am continuat-o la Bucureşti, cu omul lui Schorch în România, un anume Parascan.
L-am sunat şi m-a primit de urgenţă într-o casă de la şosea cum nu mai văzusem niciodată. Cum, de altfel, nu mai văzusem un securist de talia d-lui Parascan. Un tip fin, politicos, până a auzit unde am ajuns cu ancheta. Într-o secundă, ochii i-au devenit de oţel. Mi-a zis, scurt, că mă depăşeşte subiectul şi că va vorbi cu Cornel Nistorescu, pe care îl ştie bine, directorul ziarului Expres, unde lucram.
Fiind mic şi fără frică, i-am răspuns că poate să vorbească cu oricine, dar articolul o să apară. Cornel a primit telefonul de la Parascan şi m-a chemat să-i explic ancheta. N-a avut curaj să-mi spună ceva. Nistorescu de astăzi poartă doar numele, dar nu mai este acelaşi om cu care am vândut ziare pe stradă, în 1990.
Articolul a apărut. Tatăl lui Isărescu m-a sunat şi m-a acuzat că mi-a pus ciorbă în farfurie, iar eu m-am folosit de el. Fiul lui, Mugurel cum îi spunea, este foarte supărat şi mă roagă să mă duc să-l văd. Eu nu m-am dus, iar Isărescu n-a avut curajul unei întâlniri din proprie iniţiativă. A mers pe burtă, fără reacţie.
Am fost uimit să văd că ancheta mea n-a fost preluată de nimeni şi că, în afară de felicitări de la colegi, n-a avut nicio urmare. Ba da, era să uit. Cam de pe atunci, BNR a făcut contracte cu mai toate ziarele, prin care, contra cost, chipurile erau publicate comunicate ale băncii şi cursurile de schimb. Abilul Adrian Vasilescu s-a ocupat excelent de imagine.
Mugurel îşi construia reduta de la Banca Naţională şi mitul omului care are grijă de aurul ţării.
Acum i se termină mandatul şi ar mai vrea o tură. După 25 de ani, este greu să părăseşti fotoliul Ludovic al nu ştiu câtelea. Are nevoie de voturi, pentru că numirea lui se votează în Parlament. Iar Parlamentul votează ce vrea Ponta.
La rândul lui, Ponta vrea voturi în toamnă. Multe. Şi atunci şi-a pus oamenii la lucru, să inventeze o mită. De grija celor 907.000 de persoane cu venit sub cel mediu, care au restanţe la bănci, s-a inventat electorata. Adică datornicii pot plăti doar jumătate din rată, pe timp de doi ani. Cealaltă jumătate este acoperită de stat. Şi, pentru a da o explicaţie savantă acestei mizerii, era nevoie de credibilitatea BNR. Sarcina a fost dusă la capăt de Florin Georgescu, reprezentatul PSD la Banca Naţională, iar Mugur a sprijinit-o discret, dând explicaţii docte cu privire la impactul economic. Chipurile cu banii pe care datornicii nu-i mai plătesc la bănci, ei cumpără produse româneşti, aşa creşte consumul intern şi produce efecte miraculoase în economie.
Cu electorata, Isărescu vaccinează şi băncile. Iată doi iepuri dintr-o lovitură.Toată pomana se face pe banii milioanelor de alţi români care câştigă mai mult de 1.600 de lei pe lună şi care îşi achită conştiincios ratele.
În plan psihologic, mita electorală pusă pe picioare de Ponta, cu sprijinul Băncii Naţionale, este devastatoare. Ea induce, în capul celor mulţi şi fără prea multă minte, că nu contează la ce credite s-au înhămat. Vine guvernul şi-i salvează. Iar noi votăm aşa ceva!
Cu acest fel de politică, România nu are nicio şansă să devină o ţară normală. În schimb, Ponta îşi adaugă în palmares, pe lângă calităţile de tată, soţ model, doctor în drept, baschetbalist, dătător de mână cu Obama, partener al Regelui, salvator al săracilor români, garantul libertăţii şi bunăstării baronilor din partid, încă una: guvernator al Băncii Naţionale.
