Ponta, noul guvernator al Băncii Naţionale

Vorba lui Ceauşescu: este fără precedent, tovarăşi! Traian Bă­sescu este primul politician care-l atacă pe Mugur Isărescu în ultimii 25 de ani, de când conduce Banca Naţio­­nală. Nimeni n-a avut curaj să-l atin­gă nici măcar cu o floare pe Mugur, deşi în timpul mandatului său s-au devalizat bănci, s-au construit caritasuri şi s-au neno­rocit sute de mii de români.

Isărescu şi-a creat, cu multă grijă, imaginea expertului care are grijă de banii României, indiferent de regimul politic. Oamenii pricep puţin din finanţe. Isărescu apare rar, comunică numai la conferinţe şi niciodată nu participă la vreo dezbatere. Nu ţin minte ca cineva să-i fi pus vreo întrebare vreodată, pentru că pur şi simplu nimeni nu a avut oca­zia. Isărescu este un expert în construirea mitului.

Prin 1993, am plecat la Foc­şani Drăgăşani cu fotoreporterul Fane Jeg – dacă vă zice ceva numele -, să vor­besc cu pă­rinţii lui Isărescu. Cine­va mi-a dat un pont: tatăl lui este asociat cu un neamţ, la o firmă cu care Banca Naţională face afaceri. Eram tânăr ziarist şi n-aveam frică de nimic.

Părinţii lui, oameni de trea­bă, m-au primit în casă, mi-au arătat poze cu Mugurel în pantaloni scurţi şi, pe ocolite, am reuşit să le smulg confirmarea. Constantin Isă­rescu era asociat cu reprezentatul în Ro­mânia al unei companii germane deţinute de un anumit Schorch, un neamţ plecat de mult timp din ţară. Această companie a intermediat fabricarea monedelor de 100 de lei, o comandă grasă a Băncii Naţionale. Aceeaşi firmă vindea Opel în România, iar Isărescu umbla într-un Opel la Banca Naţională.

Investigaţia am continuat-o la Bucureşti, cu omul lui Schorch în România, un anume Parascan.

L-am sunat şi m-a primit de ur­gen­ţă într-o casă de la şosea cum nu mai văzu­sem niciodată. Cum, de altfel, nu mai văzusem un securist de talia d-lui Parascan. Un tip fin, po­liticos, până a auzit unde am ajuns cu ancheta. Într-o secundă, ochii i-au deve­nit de oţel. Mi-a zis, scurt, că mă de­păşeşte su­biectul şi că va vorbi cu Cornel Nistorescu, pe care îl ştie bine, directo­rul ziarului Expres, unde lucram.

Fiind mic şi fără frică, i-am răspuns că poate să vorbească cu oricine, dar articolul o să apară. Cornel a primit telefonul de la Parascan şi m-a chemat să-i explic an­cheta. N-a avut curaj să-mi spună ceva. Nistorescu de astăzi poartă doar numele, dar nu mai este ace­laşi om cu care am vândut ziare pe stradă, în 1990.

Articolul a apărut. Tatăl lui Isă­rescu m-a sunat şi m-a acuzat că mi-a pus ciorbă în farfurie, iar eu m-am folosit de el. Fiul lui, Mu­gu­rel cum îi spunea, este foarte supă­rat şi mă roagă să mă duc să-l văd. Eu nu m-am dus, iar Isărescu n-a avut curajul unei întâlniri din proprie ini­­ţia­tivă. A mers pe burtă, fără reacţie.

Am fost uimit să văd că anche­ta mea n-a fost preluată de nimeni şi că, în afară de felicitări de la colegi, n-a avut nicio urmare. Ba da, era să uit. Cam de pe atunci, BNR a făcut contracte cu mai toate zia­re­le, prin care, contra cost, chi­pu­rile erau publicate comunicate ale băncii şi cursurile de schimb. Abilul Adri­an Vasilescu s-a ocupat excelent de imagine.

Mugurel îşi construia reduta de la Banca Naţională şi mitul o­mu­lui care are grijă de aurul ţării.

Acum i se termină mandatul şi ar mai vrea o tură. După 25 de ani, este greu să părăseşti fotoliul Ludovic al nu ştiu câtelea. Are ne­voie de voturi, pentru că numirea lui se votează în Parlament. Iar Parlamentul votează ce vrea Ponta.

La rândul lui, Ponta vrea voturi în toam­nă. Multe. Şi atunci şi-a pus oame­nii la lucru, să inventeze o mită. De gri­ja celor 907.000 de persoa­ne cu venit sub cel mediu, care au restanţe la bănci, s-a inventat electorata. Adică datornicii pot plăti doar ju­mă­tate din rată, pe timp de doi ani. Cealaltă jumătate este aco­perită de stat. Şi, pentru a da o explicaţie savantă acestei mizerii, era nevoie de credibilitatea BNR. Sarcina a fost dusă la capăt de Florin Geor­gescu, repre­zen­tatul PSD la Banca Naţională, iar Mu­gur a sprijinit-o discret, dând explicaţii docte cu privire la impac­tul economic. Chi­purile cu banii pe ca­re datornicii nu-i mai plătesc la bănci, ei cum­pără produse româ­neşti, aşa creşte consumul intern şi produce efecte miraculoase în eco­nomie.

Cu electorata, Isărescu vacci­nea­ză şi băncile. Iată doi iepuri dintr-o lovitură.Toată pomana se face pe banii milioanelor de alţi români care câştigă mai mult de 1.600 de lei pe lună şi care îşi achită conştiincios ratele.

În plan psihologic, mita electo­rală pusă pe picioare de Ponta, cu sprijinul Băncii Naţionale, este devastatoare. Ea induce, în capul ce­lor mulţi şi fără prea multă minte, că nu contează la ce credite s-au în­hămat. Vine guvernul şi-i salvea­ză. Iar noi votăm aşa ceva!

Cu acest fel de politică, Româ­nia nu are nicio şansă să devină o ţară normală. În schimb, Ponta îşi adaugă în palmares, pe lângă cali­tă­ţile de tată, soţ model, doctor în drept, baschetbalist, dătător de mâ­nă cu Obama, partener al Regelui, salvator al săracilor români, garantul libertăţii şi bunăstării baronilor din partid, încă una: guvernator al Băncii Naţionale.

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Ultimele articole

Articole similare