Un român la Hollywood: Jean Negulesco

Jean Negulesco
Jean Negulesco

Succesele din ultimii ani ai cinema­tografiei româneşti, datorate unor regizori tineri ale căror filme sunt cu regularitate apreciate şi premiate la mari festivaluri internaţionale, nu umbresc încă performanţele lui Ioan (Jean) Negulescu, stabilit în Statele Unite din 1927, care a avut, între anii 1944 şi 1970, la Hollywood, o prestigioasă carieră de regizor şi producător de filme.

S-a născut la 26 februarie 1900, la Craiova, într-o familie înstărită – tatăl lui era proprietarul unui hotel din centrul Craiovei.

Era ultimul dintre cei cinci copii ai familiei şi părinţii voiau să-l îndrume către o profesie legată de ştiinţele economice. Dar fiul, care între şase şi şapte ani văzuse primele imagini filmate, îm­preună cu tatăl său, în spectacolele cinematografice din grădina Minerva, avea să aleagă un alt drum.

Prima lui opţiune, încă din adoles­cenţă, este să devină pictor. Demonstrase abilităţi de desenator ce-l impresionaseră pe George Enescu şi, în conse­cinţă, ur­mea­ză cursuri de pictură la Bucureşti. Iar neas­tâm­părul care-l va conduce spre o carieră glorioasă în îndepărtata Americă tot acum apare. În 1915, pleacă la Viena, unde rămâne până în 1919. Revine în ţară şi, peste doi ani, este trimis la Paris, să studieze ştiinţele economice şi artele.

Neglijează însă total studiile economice – şi deci viitorul pe care i-l propu­nea genitorul său – în favoarea unor ocu­- paţii şi relaţii în lumea artistică. Drept care, fiind perceput acasă ca un rebel care-şi iroseşte viaţa în rătăciri boeme, i se taie stipendiul familial.

Jean Negulesco – al cărui nume era încă Ioan Negulescu – nu cedează presiunii părinteşti, semn că pentru el altele erau lucrurile importante, la care nu voia cu nici un chip să renunţe. Îşi câştigă     e­xis­tenţa spălând seara farfurii în restauran­te, iar zilele şi le petrece în muzee, unde copiază tablouri de maeştri, spre a le vin­de apoi pe mai nimic. Se împriete­neşte, totodată, cu câţiva “monştri sacri” din Parisul interbelic, printre care cona­ţionalii săi deja celebri, Constantin Brâncuşi şi Tristan Tzara.

Jean Negulesco face parte, în această perioadă, din lumea artiştilor avangardişti din literatură, pictură şi sculptură, el în­suşi definindu-se ca pictor. Spre jumă­ta­tea deceniului trei, se stabileşte în sudul Franţei, pictează cu predilecţie peisajele Rivierei franceze – Coasta de Azur – şi strânge suficiente pânze pentru a alcătui o expoziţie.

Şi totuşi, nici Franţa nu reprezintă pentru el tărâmul ideal pentru afirmare. În 1927 emigrează în Statele Unite şi se stabileşte la New York, unde organizează o expoziţie cu lucrările sale. Dar ea nu are răsunetul ori succesul scontat, aşa încât, în căutare de noi oportunităţi, Jean Negulesco ajunge, în 1929, în Ca­lifornia. Din acest moment, vocaţia de pictor care-şi câştiga existenţa pictând por­trete este concurată şi, în cele din urmă, dominată copios de recenta artă a filmului. Jean Negulesco devine mai întâi autor de scenarii, iar apoi, succesiv, asistent de regie la filmele Captain Blood (Căpitanul Blood) şi A Farewell to Arms (Adio arme, după romanul cu acelaşi nu­me al lui Ernest Hemingway), director adjunct şi, în sfârşit, regizor la studiourile Paramount Picture.

Cu filmul pe care-l regizează în 1941, Singapore Woman (Femeia din Singapore), debutează o carieră prodigioasă care va consemna, până în anul 1970, ultimul din activitatea sa, rea­liza­rea a 36 de filme de lung metraj şi a multor scurt-metraje, mai ales muzicale, turnate între 1941 şi 1945. Are o carieră presărată cu filme de mare valoare, aclamate de critică şi de public, dar şi cu unele eşecuri, inevitabile atunci când un mare creator îşi devansează epoca. Căci Jean Negulesco a avut asemenea filme, pe care gustul vremii lui nu era încă pregătit să le aprecieze.

Mai trebuie, de asemenea, remarcat faptul că ascensiunea sa fulgurantă a avut, în concurenţiala şi pasionata lume hollywoodiană, adversarii ei. Astfel, în 1941, Jean Negules­co începuse să regizeze filmul The Maltese Falcon (Şoimul maltez), cu Humphrey Bogart şi Mary Astor. După două luni de la înce­putul turnării, fără nicio justificare, el a fost înlocuit la regie de John Houston, unul dintre autorii scenariului.

Cel dintâi film de succes al lui Jean Negulesco este The Mask of Dimitrios (Masca lui Dimitrios), realizat în 1944, un film de acţiune cu o intrigă internaţio­na­lă, după un roman de Eric Amber.

O  capodoperă este consemnată în 1948, cu filmul Johnny Belinda, povestea unei tinere surdo-mute violate care, în final, îşi ucide agresorul. Filmul a fost nominalizat pentru nu mai puţin de 12 premii Oscar, printre care şi cel pentru regie, şi a primit unul, pentru cea mai bună actriţă, acordat lui Jane Wyman. El a produs o reţetă însumând 4 milioane de dolari, o mare performanţă pentru vremea aceea.

Toate acestea nu au împiedicat însă studiourile Warner Brothers să-l conce­dieze pe regizor, pentru că avusese îndrăz­neala să abordeze un subiect considerat tabu – agresiunile sexuale asupra unor persoane handicapate.

Dar incidentul acesta de parcurs nu a frânat elanul lui Jean Negulesco, care avea de acum un prestigiu bine stabilit. Lucrând pentru studiourile 20th Century Fox, el a produs, în 1953, un film Titanic, rămas multă vreme antologic. În acelaşi an a regizat unul dintre primele filme

realizate pe ecran lat, o comedie celebră până în zilele noastre: Cum să te măriţi cu un milionar (cu Marilyn Monroe), distinsă cu prestigiosul premiu britanic BAFTA. În anul următor, filmul Three Coins in the Fountain (Trei monezi într-o fântână) a avut un succes de public uriaş şi a primit trei nominalizări Oscar – pentru culoare, muzică originală şi fotografie -, precum şi o nominalizare din partea  Ghildei Regizorilor din America (Directors Guild of America), pentru regie.

Jean Negulesco s-a retras din activitate în 1970 şi s-a stabilit în Spania, în localitatea turistică Marbella. S-a consacrat pasiunii din tinereţe – pictura-, colecţio­nării de opere de artă şi şi-a scris memoriile, publicate în 1984, sub titlul Things I Did and Things I Think I Did (Lucruri pe care le-am făcut şi lucruri pe care cred că le-am făcut). Era căsătorit, din 1946, cu actriţa Dusty Anderson, cu care a rămas împreună până la sfârşitul vieţii, în 1993, când a fost doborât de un infarct.

Astăzi, numele lui Jean Negulesco – cel care a condus spre mari performanţe artistice actori emblematici  precum Greta Garbo, Lauren Bacall, Marilyn Monroe, Joan Crawford, Jane Wyman, Sophia Loren, John Garfield,  Fred Astaire, Richard Widmark şi mulţi alţii – se află imortalizat într-o stea pe extrem de selectiva alee a celebrităţilor de la Hollywood (Hollywood Walk of Fame).

Ultimele articole

Articole similare