Vestea că Pierre Karl Péladeau a intrat în politică şi va candida din partea PQ a bulversat întreaga provincie. Sondajele nu au cofirmat încă dacă ideea lui Pauline Marois de a-l racola pe acesta este bună sau rea. Până la urmă, este treaba alegătorilor dacă vor înghiţi încă o minciună marca PQ. Pronosticul nostru este că o vor înghiţi. Parcă nicăieri în Canada nu există o indiferenţă mai mare faţă de actul de vot ca în Québec. Primari realeşi în timp ce acuzaţiile de corupţie veneau din toate părţile, partide reconduse la putere după ce şi-au încălcat toate promisiunile electorale sau, invers, politicieni scoşi din viaţa publică, după ce şi-au dedicat-o în întregime provinciei.
Pe 26 februarie 2014, PKP declara în faţa presei că nu va candida în alegeri. Mai mult, noul star politic se declara agasat că trebuie să repete la nesfârşit că nu este interesat de politică. Pe 8 martie, el anunţa că va candida, începându-şi cariera politică cu o mare minciună. Iată un om bine antrenat, care va putea spune minciuni şi după ce va fi ales, cu zâmbetul său de superstar pe buze.
Întâi, intrarea lui PKP în politică este începutul sfârşitului pentru Pauline Marois. Cine-şi închipuie că el va accepta să fie vioara a doua în această construcţie politică înseamnă că de-abia a venit în Québec. Politica este pentru PKP noua sa jucărie şi este de aşteptat ca el să-şi investească toată energia în a-şi atinge scopurile.
Imperiul media al lui PKP pune însă cea mai mare problemă candidaturii sale. Deşi a anunţat că a demisionat din funcţia de preşedinte al Québecor, el rămâne acţionarul principal, cel care plăteşte salariile. Iar grupul său controlează 40% din presa din Québec. Chiar dacă nu se va implica personal, autocenzura şi manipularea vor funcţiona, ca de obicei, din plin. Dovadă că abonaţii Vidéotron au putut să se delecteze, gratuit, cu un documentar laudativ despre Pauline Marois. Există un conflict de interese evident între companiile lui Pierre Karl Péladeau şi, cel mai probabil, viitorul său portofoliu de ministru de Finanţe. Gândiţi-vă că guvernul din care va face parte va aproba contracte cu propriile sale firme, în timp ce are în subordine Caisse de Dépôt, unul din acţionarii Vidéotron. Chiar şi comisarul de etică al Parlamentului a văzut acest lucru şi a recomandat vânzarea acţiunilor. Cel vizat a refuzat ferm sugestia.
Cel mai amuzant lucru cu noua achiziţie a PQ este cum acest partid, care plânge de grija celor oropsiţi, se umple de oameni cu bani. După Pauline Marois, care a locuit într-o proprietate pe care a vândut-o cu 6,5 milioane de dolari, a venit acum rândul lui PKP. Pentru cei care nu urmăresc constant viaţa politică din Québec, să reamintim că angajaţii de la Journal de Montréal au fost ţinuţi în lock-out de către patronul lor, acelaşi viitor ministru, timp de doi ani. Este vorba de cel mai mare conflict de muncă din istoria presei canadiene. Pe atunci în opoziţie, PQ a criticat poziţia patronului şi a boicotat publicaţiile sale. Ca fapt divers, sub administrarea lui PKP au fost 14 conflicte de lucru la Journal de Montréal. Aici este de aşteptat reacţia sindicatelor, care realizează brusc că e posibil ca PQ să nu mai fie partenerul lor privilegiat şi că se va situa mai la dreapta decât Partidul Liberal.
În plus, Péladeau este considerat un apropiat al premierului Stephen Harper, la dispoziţia căruia a pus postul său de televiziune Sun Media, un echivalent canadian al Antenei 3. Péladeau a fost tot timpul apropiat de conservatori, mentorul său fiind fostul premier Brian Mulroney, care este în prezent şi vicepreşedinte al Québecor.
Dar ce mai contează nuanţele atunci când intri în politică “pentru prosperitate şi suveranitate“? Şi apropo de prosperitate: în vreme ce PKP o duce foarte bine, nici acum contribuabilii quebechezii nu şi-au recuperat investiţia de 3,2 miliarde de dolari făcută de Caisse de Dépôt în Vidéotron, în anul 2000. Mai mult, e posibil ca din toată această aventură (făcută de un guvern PQ-ist), contribuabilul să iasă în pierdere. Fără această investiţie din bani publici, PKP nu ar fi fost magnatul de astăzi. The Globe and Mail avansează o altă explicaţie pentru virajul PKP: refuzul băncilor (din Canada engleză) de a-l împrumuta cu bani în momentul în care Québecor World a intrat în faliment. Dacă e adevărat, aceasta spune multe şi despre sinceritatea lui PKP, dar şi despre talentul său în afaceri.
