Dragii mei, întrerupem un pic firul poveştii, pentru ca să vă dau nişte ştiri de ultimă oră. Unii dintre voi ştiu cu ce mă ocup la ora actuală, iar alţii veţi afla acum.
Cel mai recent grup pe care l-am format se numeşte Organic Noise Experiment – O.N.E., menţionat deja în câteva articole din Pagini Româneşti. Este un grup canadian, compus din Shawn Heinz, la ghitară şi voce, Louis Doré, la percuţie şi voce, şi subsemnatul, la voce, bass, bariton (12 corzi) şi ghitară acustică. Particularitatea acestui grup este că face cântece în română, engleză şi franceză, dat fiind că este compus dintr-un canadian de origine română, unul anglofon şi unul francofon.
În prezent, lucrăm la un proiect foarte ambiţios. Partea românească a proiectului include 22 de piese în limba română. Unele sunt originale, iar altele, prelucrări din repertoriul grupurilor Metropol şi Metrock, din care am făcut parte când eram în România.
O altă particularitate a grupului O.N.E. este că va organiza o serie de concerte atât pentru românii din ţară, cât şi pentru comunităţile româneşti din Europa şi America de Nord, repertoriul fiind exclusiv în limba română. Din câte ştiu, suntem singurul grup canadian cu un repertoriu exclusiv de rock românesc.
În luna septembrie, voi face un turneu promoţional la posturi de radio şi televiziune din România şi Europa (doar eu, o ghitară acustică şi… înregistrările unui nou album în româneşte, intitulat provizoriu “Niciodată la vreme”. La întoarcere, vom începe seria de concerte chiar aici, în Montréal, unde va fi premieră mondială, să spunem aşa. Păi unde să fie, dacă suntem montrealezi?
Şi, aici vroiam să ajung: săptămâna trecută am început sesiunea de înregistrări. Wow! Am înregistrat 22 de piese (numai negativele – ceea ce înseamnă percuţia, basul şi ghitara ritmică, pentru public) în două zile. Felicitări lui Dave Trayna, inginerul sesiunii şi coproprietar al studioului, că a putut ţine pasul cu noi, murmurând: “voi sunteţi ca nişte maşini blestemate! Ca muzician, n-aş putea face aşa ceva”. Dave este şi bate-ristul grupului montrealez The Damn Truth, aflat în prezent într-un turneu trans-canadian.
Am creat un precedent. Şi am reuşit, deşi am avut destule probleme tehnice, în ciuda faptului că ne-am pregătit într-un mod excepţional, cu multă atenţie la detalii. Legea lui Murphy a fost prezentă – dacă ceva poate merge rău, va merge rău -, dar orele de pregătire prea-labilă au plătit mari dividende. În astfel de situaţii, spiritul de echipă este nepreţuit şi vă pot spune că O.N.E. e o echipă foarte puternică.
Unul dintre lucrurile uşor trecute cu vederea este faptul că, în aceste situaţii, inginerul de sunet este un membru “fantomă” al grupului. Unde ar fi fost The Beatles fără George Martin, Led Zep fără Glyn Jones sau Van Halen fără Tom Dowd?, ca să dăm numai câteva exemple. Instrumentul lui este studioul (în totalitate: cameră şi echipament). Dave s-a dovedit foarte abil la “instrumentul” lui.
În curând o să puteţi judeca singuri, la premiera montrealeză a “record launch party” sau “cheful de lansare de disc”, cum s-ar traduce în româneşte. Data, locul şi alte detalii vor fi anunţate, la vremea potrivită, în aceste “Pagini româneşti”. Pot să vă asigur că va fi un eveniment de la care nu veţi putea lipsi fără a avea mari regrete ulterioare. Amatori de rock sau nu, va fi ceva acolo pentru fiecare suflet românesc.
Este un adevărat spectacol să-i auzi pe Shawn şi Louis cântând în româneşte. Ca să vă formaţi o idee, la începutul repetiţiilor, ei şi-au transcris fonetic textele. În timp ce Louis nu este prea interesat de semnificaţia textelor, Shawn, dimpotrivă, este foarte preocupat de conţinutul liric.
Având mai multe piese la una din repetiţii şi nefiind prea mult timp pentru explicaţii (eram în întârziere faţă de planificare – de unde şi titlul, deocamdată provizoriu, al albumului: “Niciodată la vreme”), am lucrat la un pasaj vocal care suna cam aşa: Mie nu-mi pasă, când sunt tot pe drum, din piesa Tot pe drum, care a fost unul dintre succesele grupului Metropol.
Într-un moment de pauză, Shawn a întrebat: cum se face că voi, români din România comunistă, cântaţi despre un erou african? Şi cine era eroul ăla de care n-am mai auzit? Puteaţi cel puţin să alegeţi pe unul mai popular, şi cu un nume mai scurt, ca de exemplu Kunta Kinte.
Bine! Sunt în echipă cu Shawn de peste 20 de ani şi ştiu că nu bea şi nu se bagă la droguri, dar nu m-am putut stăpâni să nu-l întreb: Eşti sub influenţă? Despre ce vorbeşti? Nu este nici un ”erou” în cântecul asta, cu atît mai puţin unul african!
Da? -a replicat el – Atunci cine-i Mya Boumbassa Koont Sunt Tothped Room?
Râdeţi? Eu a trebuit să fug la toaletă!
Bineînţeles că, printre lacrimi,
i-am explicat pronunţarea şi sensul cuvintelor, dar şi acum ni se întîmplă să numim cântarea >Mya Boumbassa”. Acesta a fost numai unul dintre ”accidentele fericite”. Şi acum, după ce aţi avut privilegiul (sau neşansa, depinzând de punctul de referinţă, ca să-l citez pe papa Einstein) de a arunca o privire în >bucătăria” noastră, ne vom întoarce
la începutul anilor ‘70, în următorul capitol.
Dacă vreţi mai multe detalii despre O.N.E., ne găsiţi pe Facebook (unde ne puteţi da un >like”, dacă vă place!). Să auzim de bine! n
