Că tot suntem în focurile Cupei Stanley în hocheiul nord-american, v-aţi întrebat vreodată de ce aceşti jucători sunt plătiţi de n ori mai mult decât un oarecare individ care, aparent, munceşte mai mult decât ei, are mai multă şcoală şi nici nu scuipă pe jos când e învăluit de stres? Ei bine, pentru că ei sunt profesionişti ai pucului. Dar, până să ajungă în clasa vedetelor, sportivii au de depăşit două etape cumplit de grele.
Prima este aceea de a se demarca dintre miile de tinere speranţe, arătând că sunt cei mai buni. A doua etapă, poate chiar mai grea decât prima, este ca, odată ajunşi să joace într-o mare echipă, să reziste şi să aducă rezultatele care se aşteaptă de la ei.
Când spun să reziste, mă refer atât la forma fizică, cât şi la cea psihică. Dacă loviturile primite în timpul meciurilor şi osteneala lungilor antrenamente lasă urme pe dinafară, pe dinăuntru, beţia gloriei, amestecată cu mult stres şi alte ingrediente mai puţin legale, pot termina o carieră la fel de repede cum a început.
Dar cum nu sunt un specialist al meciurilor de hochei, o să vă povestesc despre profesioniştii din domeniul asigurărilor şi serviciilor financiare.
Chiar dacă o comparaţie între cele două domenii pare cam forţată la prima vedere, dacă luaţi răgazul să priviţi mai de aproape, o să observaţi că diferenţele nu sunt decât la nivelul veniturilor.
În teorie, şi tu poţi deveni consilier în securitate financiară, cu condiţia să ai minimul de studii cerut de AMF ( Autorité des Marchés Finan- ciers, cei care de fapt ne dau sau ne iau dreptul de a exersa profesiunea), să ai un dosar curat, să înveţi şi să treci examenele teoretice – care, dacă-i întrebi pe cei ce le-au încercat, nu-s deloc uşoare. După aceea, mai faci încă trei luni de stagiu şi alte verificări, până când acelaşi AMF îţi va elibera un permis care te autorizează să semnezi documente, să faci recomandări asupra produselor şi a strategiilor financiare. Bineînţeles, în urma unei analize a nevoilor finaciare ale fiecăruia.
Dacă credeţi că toţi cei care au încercat să intre în acest domeniu au reuşit, vă înşelaţi. Din păcate, pe parcursul acestor etape, majoritatea se opresc. Doar cei mai buni reuşesc să-şi termine stagiul şi să între în posesia faimosului permis. Acreditat de AMF şi supravegheat de CSF (Chambre de la Sécurité Financière), cu un număr de ore de şcoală în domeniu, obligatoriu în fiecare an, calităţile unui consilier în securitate financiară sunt judecate în primul rând de cei pe care-i serveşte.
Format să găsescă soluţiile potrivite fiecăruia, atât în asigurări, cât şi în investiţii, un bun consilier lucrează pentru dvs. Pentru a valida că persoana care vă face recomandări are dreptul să poarte acest titlu şi este acreditată pentru domeniul despre care vă vorbeşte, e suficient să scrieţi numele ei pe situl de CSF: www. chambresf.com
Şi, dacă tot am început prin a compara profesioniştii de la hochei cu cei din finanţe şi asigurări, după părerea mea, important în ambele domenii e ca participanţii să reziste, în formă, cât mai multe sezoane.
Bunica avea o vorbă de duh, pe care târziu am înţeles-o şi pe care o spunea în două tonalităţi. Întâi mai tare, să audă toată lumea: Drag mi-i mie omu’ harnic – şi pe urmă mai încet, aşa, ca în barbă – şi să lucre pientru mini.
Vă doresc o săptămână frumoasă.
