Blestemul prezidenţialelor: blatul Ponta-Băsescu

Nu cred că România a mai trăit un asemenea an electoral prezidenţial din 1990 încoace. Suntem la o intensitate politică foarte scăzută, inexplicabilă cu mai puţin de două luni înainte de primul tur. Candi­daţii sunt palizi, nu lansează teme puternice, în mod real de competenţa preşedintelui.

În schimb, toată atenţia publi­că este concentrată pe bătălia extrem de spectaculoasă, dar fără miză, dintre un candidat, Victor Ponta, şi un non-candidat, Traian Băsescu. Cei doi ocupă toată scena, confruntarea lor bruiază orice altă dezbatere şi ecranează orice altă figură politică.

Consecinţă firească este men­ţinerea “băsismului” ca principală temă a campaniei electorale. Ceea ce e nu numai paradoxal, ci şi foarte toxic. Nu se discută nimic despre viitorul României, totul este concentrat pe trecutul ei.

Cine profită masiv din această polarizare a electoratului pe o non-temă nu e greu de înţeles. Victor Ponta nu poate câştiga alegerile decât în baza acestei polarizări. El altă te­mă de campanie nu are. Mă tem că nici în cap nu are altceva. Când deschide gura în alte domenii iese în general câte un porumbel.

Deci “antibăsismul” este singura şansă a lui Victor Ponta de a naviga electoral în ape sigure şi cu vânt la pupă. Dar “antibăsismul” nu este o temă vie decât atâta timp cât Traian Băsescu o ţine vie. Şi preşedintele pare, prin tot ce face, să se stră­duias­că din răsputeri să o ţină vie, ba chiar foarte inflamată.

Susţinerea sa explicită pentru Elena Udrea îl implică total în campanie, poziţie din care mai şi face tot felul de declaraţii incendiare, unele fără acoperire, cum a fost aceea pri­vind candidatul ofiţer acoperit.

Teoretic, pentru propulsarea Elenei Udrea, Traian Băsescu face praf tot ce mişcă pe dreapta, de la Iohannis la Macovei, dărâmaţi nu atât prin acuzaţii punctuale, cât prin arun­cări în derizoriu sau maculări cu forţa inegalabilă a suspiciunii induse pervers, fără detalii.

De exemplu, preşedintele ne-a spus că, deşi putea să o facă, nu a mai chemat-o pe Monica Macovei în guvern în 2009, pentru că i-a descoperit mari carenţe. Care anume carenţe, nu a specificat. Fiecare înţelege orice şi efectul este garantat.

Dar doamna Udrea nu are nicio şansă să îl bată pe Victor Ponta. Şi a explicat acest lucru cu francheţe şi claritate Miron Mitrea, într-un interviu pentru Ziare.com: “(Elena Udrea – n.red) Ar fi cel mai bun candidat în turul al doilea. Are o incapacitate evidentă de a lua voturi dintr-o anu­mită zonă a dreptei. Un tur al doilea Ponta – Udrea ar semăna cu turul al doilea Iliescu – Vadim Tu­dor. Ca luptă politică, nu ca tipologie de candidaţi. Acela a fost turul al doilea cel mai simplu. Nu ne-am omorât cu firea.”

Toate cercetările sociologice arată că singurul care i-ar putea crea unele emoţii lui Victor Ponta în tu­rul al doilea ar fi Klaus Iohannis. Nu pentru că domnul Iohannis ar fi un politician de calibru – nu este -, ci pentru că domnia sa poate coagu­la în finală cu mult mai uşor votu­rile dreptei, nefiind un personaj polari­zant şi detestat ca Elena Udrea.

Şi totuşi, preşedintele trage cu tot armamentul în Klaus Iohannis.

Şi mai remarc ceva. Atacurile lui Traian Băsescu la adresa lui Victor Ponta, fie că vorbim de plagiat, de celebrul MTO sau de insinuările că ar fi fost ofiţer acoperit, nu lo­vesc în zona electoratului pe care mizează premierul, ci au efecte în zona care oricum nu l-ar vota pe Ponta.

Ba chiar aş zice că unele îl avantajează. De exemplu, nu sunt puţini cei în ochii cărora povestea cu ofiţerul acoperit l-a ridicat pe Ponta. Adică nu e un pisic, e James Bond?

Să nu înţeleagă preşedintele că prin întreaga sa strategie îl pune pe Victor Ponta în cea mai confortabilă poziţie cu putinţă? Să nu înţeleagă că de-abia luându-i >antibăsismul” i-ar trage preşul de sub picioare?

Mi-e foarte greu să cred asta. Este un politician cu mare experien­ţă, cu mare talent şi cu un excelent instinct. Să nu înţeleagă, ar însemna să-şi fi pierdut busola cu totul. Sigur, nu e exclusă nici aceas­tă variantă, dar cu mult mai plauzibilă mi se pare alta: un blat Băsescu – Ponta.

Cei doi au nevoie unul de celălalt. Victor Ponta nu poate ajun­ge preşedinte decât prin >antibă­sism”, iar >antibăsism” fără Traian Băsescu nu există.

Traian Băsescu nu cred că vrea să iasă la pensie din 2015, are încă prea multă energie. Şi nici nu-l văd într-o poziţie de consultant relaxat şi fără putere de decizie. Pre­şe­dintele dă toate semnalele că do­reşte să se instaleze în poziţia de lider al dreptei, în fruntea unei structuri noi PDL-PMP, despre care vorbeşte deja.

Ca să îşi atingă scopul, are ne­voie ca de aer de înfrângerea lui Klaus Iohannis. Pe de-o parte, ea îi va aduce capul lui Vasile Blaga pe tavă şi, odată cu el, partidul în degringolada înfrângerii.

Pe de altă parte, dacă domnul Iohannis ar câştiga, ar deveni auto­mat liderul dreptei non-PSD. Traian Băsescu nu poate ocupa această po­ziţie decât cu un preşedinte de stân­ga PSD, adică Victor Ponta.

Traian Băsescu şi Victor Ponta se completează perfect, la fel ca interesele lor. Şi mă tem că la asta se reduce, de fapt, campania electorală din acest an.