Excepţiile fiscale care dau posibilitatea eliminării totale a impozitului de plată sunt, din pă­cate, foarte puţin prezente în Co­dul fiscal federal sau provincial. Din acest motiv, atunci când avem această posibilitate, este indicat să profităm la ma­xim de “favorurile” legislative ce ne sunt puse la dispoziţie.

Excepţia de scutire de plată a impozitului pe câştigul de ca­-pital obţinut din vânzarea acţiunilor companiei proprii este una din căile legale de care putem beneficia. În baza unei planifi­că­ri fiscale riguroase, putem ajun­ge să scutim până la 200.000$ (în funcţie de provincie) în plată către guverne.

În baza acestei reglementări fiscale, fiecare persoană fizică are dreptul, în timpul vieţii, să beneficieze de o scutire de impozit pe un câştig de capital de maxim 750.000$, obţinut din vânzarea acţiunilor unei compa­nii private aflate sub control ca­na­dian. Calculul sumei de câştig se efectuează ca fiind diferenţa dintre preţul de vânzare a acţiunilor şi costul de achiziţie sau va­loarea de emisiune (sau nominală) a acestora. Pentru anul 2014, această excepţie a fost mărită la plafonul de 800.000$ urmând ca, începând cu anul 2015, aceasta să fie indexată anual.

Aşa cum spuneam, suma totală este disponibilă pe durata vieţii unei persoane, însă câştigul nu trebuie reclamat tot dintr-o dată: de-a lungul vieţii se pot face mai multe cereri, cumulând astfel scutirea de impozit până la limita maximă admisibilă.

Pentru ca acţiunile vândute să fie eligibile pentru excepţia fiscală amintită, acestea trebuie să aparţină unei companii mici (în sensul fiscal), ceea ce în­seam­­nă, în principal, că în cadrul companiei respective, minim 90% din active (cash, contul clienţi, imobilizări etc) să fie utilizate pentru obţinerea unui venit “activ” (din punct de vedere fiscal). Venitul activ fiscal, în gene­ral, cuprinde toate tipurile de venit, cu excepţia celor realizate din investiţii (venit locativ imobiliar, dobânzi, dividende etc).

O altă opţiune eligibilă este ca activele firmei care se vinde să fie constituite din acţiuni sau împrumuturi către alte companii care obţin un venit de tip “activ” în sens fiscal (descris deja mai sus).

Există, desigur, şi alte con­diţii secundare, printre care men­ţionăm faptul că majoritatea acţiu­nilor firmei vândute trebuie să fie deţinute de rezidenţi canadieni sau faptul că aceste acţiuni trebuie deţinute de o persoană fizică pentru o perioadă minimă de 2 ani înainte de momentul vânzării, combinată în mod direct cu condiţia ca în cei doi ani de deţinere, minim 50% din acti­vele firmei să fi fost folosite pentru obţinerea unui venit “activ”.

În cadrul planificării fiscale pregătitoare, atunci când o companie deţine un surplus de cash sau investiţii care nu îndeplinesc condiţiile menţionate anterior, trebuie avută în vedere “extra­ge­rea” acestora în exteriorul com­paniei, pentru a facilita calificarea fiscală în orice moment a firmei pentru excepţia de câştig de capital.

Spre exemplu, decesul acţio­narului unei companii implică o vânzare, impusă fiscal, a acţiunilor deţinute de acesta în firmă. Dacă respecti­ve­le acţiuni se ca­lifică pentru ex­cepţia de câştig de capital, atunci moştenitorii vor putea profita de excepţia fiscală şi astfel elimina în parte sau în totalitate impozitul aferent vânzării afacerii res­pective.

Ca şi derivate ale acestei strategii, putem menţiona faptul că această excep­ţie fiscală poate fi multiplicată valoric dacă în cadrul acţionariatului unei companii de familie participă şi so­ţul/soţia şi copiii acestora. Fiecare dintre aceştia vor beneficia de limita individuală de 800.000$.

Este de reţinut însă că, pentru a fi eligibili pentru o astfel de scutire de impozit, vânzarea acţiunilor firmei trebuie efectua­tă doar către persoane terţe şi nu către rude sau persoane afiliate (caz în care excepţia nu se mai aplică).

O altă strategie fiscală derivată din excepţia de câştig de capital este aceea numită “Cris­ta­lizarea excepţiei de câştig de capital”, aceasta fiind reprezentată de situaţia în care acţiunile unei companii sunt vândute în totalitate către terţe persoane, în condiţiile în care controlul acesteia este în continuare deţinut de către cel ce a vândut. Aceasta este o strategie fiscală care însă trebuie bazată pe cunoştinţe detaliate ale legii şi normelor în vigoare şi trebuie neapărat cerut avizul specialiştilor fiscali.

Vom aborda mai în detaliu aceas­tă procedură în articolul nostru viitor.


Dacă ați ajuns până aici ...

… avem o mică favoare să vă cerem. Audiența Pagini Românești a crescut foarte mult și suntem mândri de acest lucru. Producem zilnic știri, analize și comentarii iar faptul că veniți și reveniți să ne citiți ne arată că suntem pe drumul cel bun. Suntem un ziar al diasporei, a cărui misiune este să informeze românii despre subiectele importante ale zilei, din România și din țara de adopție, în limba română. O facem cu pasiune și cu profesionalism. Dacă fiecare persoană care ne citește ar contribui cu doar 1$ pe lună, am putea să vă oferim mai multe informații și să acoperim mai multe evenimente. Sprijiniți Pagini Românești să continue să spună povești din comunitatea românească și să vă informeze în limba română, la mii de km de țară. Mulțumim!

Sprijiniți Pagini Românești 
Ad
Articolul precedentSavantul Ştefan Odobleja, precursorul ciberneticii
Articolul următorCum scăpăm de datorii?
Florin Dumitrescu
Florin Dumitrescu, CPA Auditor, CGA, membru al «l’Ordre de Comptables Professionnels Agréés du Québec », membru al « Canadian Tax Foundation » si « L’Association de planification fiscale et financière - Canada». Peste 20 de ani de experienta profesionala in domeniul fiscalitatii si contabilitatii, absolvent al Academiei de Stiinte Economice Bucuresti, Facultatea Finante-Contabilitate, Cursuri universitare absolvite la Concordia University si McGill University din Montreal, Canada,. Fondator, in anul 2004, al biroului contabil « DFD Comptables Professionnels Agréés Inc ».