În numărul din luna august, am publicat un articol în care arătam că preotul Gheorghe Chişcă a fost deconspirat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ca informator al Securităţii. Demersul nostru a fost determinat de primirea la redacţie, încă din luna iunie, a unui document emis de CNSAS în care se arăta negru pe alb că “pe baza documentelor din arhiva proprie, (CNSAS) a stabilit identitatea informatorului cu nume conspirativ «Gelu», în persoana numitului CHIŞCĂ Gheorghe…”.
Înainte de a publica documentul respectiv, l-am contactat pe părintele Gheorghe Chişcă pentru a-l informa asupra intenţiei noastre, dar şi pentru a-i cere un punct de vedere. Fiind pe picior de plecare în România, părintele a negat că ar fi fost informator al Securităţii, poziţie pe care am publicat-o de altfel în ziar, şi ne-a cerut să nu publicăm nimic până nu se întoarce domnia-sa din ţară. Întrucât am considerat că decizia CNSAS este de interes comunitar şi că publicarea ei nu are legătură cu vizita în România a părintelui Chişcă şi cu o eventuală contestaţie, am decis publicarea documentului, urmând ca, odată întors din ţară, preotul să ne acorde un interviu în care să lămurească această situaţie.
Cu câteva zile în urmă, am fost contactaţi de părintele Chişcă, care ne-a pus la dispoziţie un document emis de CNSAS pe data de 8 octombrie, în urma contestaţiei depuse de domnia sa. Noul document este, în opinia noastră, o dovadă a incompetenţei unei instituţii care pare să se joace de-a deconspirarea foştilor informatori, dar şi cu destinele oamenilor. În acest document, pe care îl publicăm alăturat, CNSAS reconfirmă că “persoana care figurează cu numele conspirativ GELU în dosarul deschis de Securitate pe numele Stăuceanu Mihai avea numele real Chişcă Gheorghe”, dar arată că acest lucru nu presupune “încadrarea în categoria colaboratorilor sau lucrătorilor Securităţii”… CNSAS subliniază că “nu a emis nicio decizie sau notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de colaborator al Securităţii” a părintelui Gheorghe Chişcă, întrucât domnia sa “nu a făcut obiectul unei astfel de verificări”.
Din păcate, CNSAS nu răspunde la întrebarea dacă părintele Chişcă a colaborat sau nu cu Securitatea, ca informator, colaborator sau lucrător al Securităţii, asta în ciuda faptului că preotul a depus contestaţie la documentul emis anterior de CNSAS, în care era numit “informator”. Referitor la acest lucru, părintele Chişcă mi-a transmis verbal că preşedintele CNSAS şi-a exprimat regretul pentru utilizarea cuvântului “informator”, care ar fi trebuit înlocuit cu sintagma “persoana în cauză”.
Puşi în faţa unei situaţii cel puţin bizare, dacă nu chiar imbecile, ne vedem obligaţi să subliniem că, din documentele pe care le avem la dispoziţie, nu reiese dacă părintele Gheorghe Chişcă a colaborat sau nu cu Securitatea, iar părintele Chişcă neagă cu tărie orice legătură a sa cu fosta Securitate.
Împrejurarea că informaţii furnizate de părintele Chişcă apar în dosarul de Securitate pe care Mihai Stăuceanu l-a obţinut de la CNSAS este explicată de către părinte prin aceea că domnia sa a dorit să-l ajute pe Stăuceanu să-şi rezolve problemele familiale. În contextul grevei foamei pe care Mihai Stăuceanu a declanşat-o în decembrie 1989 în faţa Ambasadei României de la Ottawa, părintele Chişcă spune că a discutat cu autorităţile române de la Ambasadă, iar cele discutate au putut ulterior să ajungă în dosarele Securităţii de la Bucureşti. Reamintim că Mihai Stăuceanu era în acea perioadă preşedintele Consiliului Parohial de la biserica la care slujea preotul Chişcă, iar intervenţia părintelui în favoarea sa era cât se poate de firească.
În acest context, regretăm situaţia creată şi ne angajăm să solicităm un răspuns clar din partea CNSAS. Ni se pare important să eliminăm suspiciuni inutile şi dăunătoare faţă de un om care a slujit în comunitatea românească din Montréal vreme de peste 40 de ani. Nu avem niciun interes sau dorinţă să-l scoatem pe părintele Chişcă informator sau colaborator al fostei Securităţi, dacă nu a fost.
Ne cerem scuze, aşadar, faţă de părintele Chişcă şi faţă de cei apropiaţi lui pentru nedreptatea ce i s-a făcut prin publicarea documentului emis de CNSAS, pe care nu aveam însă absolut niciun motiv să-l punem la îndoială.
L-am publicat din respect faţă de profesia de ziarist şi faţă de membrii comunităţii române din Montréal, care au dreptul să fie informaţi asupra unui subiect de o asemenea importanţă. Aşa cum i-am spus şi părintelui Chişcă, dacă în locul domniei sale ar fi fost vorba de tatăl meu, aş fi publicat acest document, după care m-aş fi retras de la ziar.
Contestaţia depusă de părintele Gheorghe Chişcă la CNSAS poate fi citită aici.
