Aveţi prezentate, în deschiderea acestor două pagini consacrate alegerilor prezidenţiale din România, scurte portrete ale celor mai importanţi şase candidaţi la funcţia supremă în stat. Am considerat important să vă arătăm care sunt sloganele lor, dar şi procentul în care estimăm că Photoshop-ul a fost folosit la retuşarea fotografiilor. Nu am făcut-o pentru divertisment, ci pentru că până şi asta spune ceva despre candidaţi.
Niciodată campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din România nu a fost atât de murdară şi, în acelaşi timp, parcă lipsită de miză.
Cu toate acestea, miza există. Aceste alegeri nu vor decide atât cine va fi preşedintele României în următorii cinci ani, cât ce se va întâmpla cu Justiţia din România. Ele sunt ultima luptă pe care baronii o dau pentru a dobândi puterea totală. Baronii – pentru cei care nu cunosc acest termen – sunt acei falşi oameni de afaceri care se ascund în spatele politicienilor şi care şi-au clădit averile prin afaceri cu statul şi pe spinarea omului de rând, care munceşte cinstit şi îşi plăteşte taxele ca prostul.
[pullquote]
În Canada, vor fi organizate patru secţii de vot, la sediile misiunilor diplomatice şi consulare:
– Ambasada Ottawa – 655 Rideau Street, Ottawa;
– Consulatul General Montréal – 1010 rue Sherbrooke Ouest, bureau 610, etaj 6, Montréal
– Consulatul General Toronto – 555 Richmond Street West, Unit 1108, Toronto,
– Consulatul General Vancouver – 555 Burrard Street, Two Bentall Centre, Suite 855, Vancouver.
Votul are loc între orele 7:00 şi 21:00 (ora locală a provinciei unde este organizată secţia de vot).
Pot vota cetăţenii români care au 18 ani, inclusiv rudele venite în vizită. Se poate vota cu unul dintre următoarele acte de identitate: paşaport simplu cu menţiunea domiciliului în străinătate, titlu de călătorie. Actele trebuie să fie valabile.
În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu întruneşte în primul tur majoritatea voturilor alegătorilor înscrişi pe listele electorale, la 16 noiembrie 2014 va fi organizat un al doilea tur de scrutin. [/pullquote]
Sprijinul constant dat de preşedin-tele Traian Băsescu sistemului de justiţie a făcut ca oameni care păreau de neatins – din toate partidele politice – să ajungă după gratii: Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, George Copos. Mai sunt şi alţii care se apropie de închisoare mai repede decât în cele mai negre coşmaruri pe care le-au avut. Chiar şi fratele preşedintelui a fost arestat, lucru de neconceput pentru o ţară unde muşamalizarea afacerilor necurate este la ordinea zilei.
Cei care le-au luat locurile celor arestaţi, nu se deosebesc însă de aceştia. Sunt doar ceva mai tineri. În rest, reţeta a fost păstrată. Corupţia ar fi trebuit deci să fie subiectul acestei campanii electorale. Discursul a derapat însă spre subiecte de genul “mândria de a fi român”. La fel, se discută abundent despre şansele de a fi un preşedinte bun dacă nu ai copii sau dacă nu eşti ortodox. Plus veşnicul “Jos Băsescu!”
Departamentul de Stat al SUA pune degetul pe rană şi spune, negru pe alb, că “în întreaga regiune (a Europei de Est, n.n.), cancerul regresului democratic şi corupţia ameninţă visul urmărit de atât de mulţi oameni care au luptat pentru el în 1989”. Sau că “în unele ţări din centrul, estul Europei şi Balcani se observă o tendinţă îngrijorătoare ca aspiraţiile cetăţenilor să fie călcate în picioare în interesul oligarhi-lor corupţi care îşi folosesc banii şi influenţa pentru a înăbuşi opoziţia politică, pentru a cumpăra politicieni şi mass-media, pentru a slăbi independenţa justiţiei…”
Dacă o ţară o duce prost, probabil că o bună parte din această situaţie se datorează corupţiei. Uitaţi-vă la Québec, unde montrealezii au plătit, din taxele lor, sume duble pentru lucrări de asfaltare, care şi aşa au fost prost făcute.
Niciun stat nu este scutit de corupţie. Doar că statele puternice găsesc resursele necesare pentru a lupta împotriva acesteia.
Cu Ponta la Cotroceni, PSD-ul şi mafia economică ordonată în spatele său vor căpăta o gură de oxigen. Nimeni nu-i va trage de urechi. Corupţia va reveni la cotele din perioada Iliescu-Năstase. Da, va fi linişte, dar românii nu au nevoie de linişte. Au nevoie de politicieni care să nu mai fure. Nu sticla de ulei şi cozonacul date o dată la patru ani îi va face să trăiască mai bine. Nu îi va face mai bogaţi nici pensia umflată artificial cu 100 de lei, pe care îi vor pierde apoi, din cauza inflaţiei (uneori chiar mai mult de atât).
O altă miză importantă a alegerilor este legată de orientarea României în politica externă. Va păstra ea busola îndreptată spre vest sau se va deplasa uşor, uşor spre est, unde Rusia lui Putin nu-şi ascunde dorinţa de a-şi reface sfera de influenţă? Românii au protestat faţă de intenţia utilizării cianurii de către o firmă canadiană la Roşia Montană, dar ecologiştii nu fac scandal când este vorba de exploatarea aurului cu cianuri făcută de ruşi la Baia Mare. Intervenţiile lui Ponta cu bocancii în Justiţie în favoarea companiei ruseşti Lukoil nu ne lasă speranţe prea mari.
Românii se plâng de imaginea pe care o au în lume. Dar nu văd nimic rău când principalul favorit în sondaje, Victor Ponta, pupă icoane şi moaşte, în vreme ce încalcă poruncile biblice, fiind un hoţ dovedit (da, plagiatul este furt!). Dacă noi nu ne respectăm, de ce le cerem celorlalţi să ne respecte?
În plus, acuzaţiile lui Traian Băsescu la adresa lui Victor Ponta (cum că ar fi fost ofiţer sub acoperire) posibil că le-a lăsat un gust amar partenerilor din NATO. Aceştia se întreabă acum, probabil, dacă vor face afaceri cu un viitor preşedinte care ar fi putut să-i fi spionat.
Românii pot câştiga, în cele două tururi de scrutin, liniştea, dar vor pierde ceva mult mai important: viitorul.
