Prăbuşirea lui Traian Băsescu

Finalul madantului lui Traian Băsescu este dramatic. Nu cred că era de imaginat o prăbuşire mai cumplită a omului de care 10 ani de zile s-au legat atâtea aşteptări, atâtea speranţe, o investiţie de încredere atât de mare. Ceea ce ve­dem în aceste ultime luni ale mandatului lui Traian Băsescu este marea înşelătorie pe care am trăit-o.

Şi emblematică pentru ea este celebrul dosar “Microsoft”, primul dosar al marii corupţii transparti­ni­ce din România, în care sunt acuzaţi deopotrivă miniştri PSD, PDL şi actual PMP şi în care nivelul şpăgilor se ridica la câteva zeci de milioane de euro.

Dosarul acesta devoalează un întreg mecanism de fraudare a ba-nului public, prin licitaţii trucate şi contracte cu dedicaţie puse în practică de miniştri marionetă şi dirijaţi de adevăraţii rechini din ape adânci, aflaţi la butoanele adevă­ra­tei puteri, de adevărata mafie care a fost preluată din regimul Năstase în regi­mul Băsescu.

Că să înţelegeţi mai bine teribila poveste, vă propun să ne în-­toar­cem în 2004, la una dintre declaraţiile cele mai puternice ale lui Traian Băsescu. Actualul preşedinte, pe atunci primar ge-neral al Capitalei, în plin avânt către funcţia supremă în stat, acuza “mafia personală a lui Adrian Nastase”, din care făcea parte grupul de oameni de afaceri Bittner – Petrache.

Alexandru Bittner era un răs­făţat al regimului Năstase, soţia lui era prietenă cu Dana Năstase, prin intermdiul lui erau distribuite contracte foarte grele cu statul.

Dar grupul acesta nu era un duo, era o tripletă. Celor doi li se mai adaugă un personaj, pe atunci mai discret. Dorin Cocoş, soţul Ele­nei Udrea. Mulţi spun că dl Cocoş a fost de fapt o creaţie a lui Alexandru Bittner.

Imediat după instalarea lui Traian Băsescu la Cotroceni, soţia lui Dorin Cocoş , Elena Udrea, a ajuns şefa cancelariei prezidenţiale. Adică omul cheie din mijlocul administraţiei prezidenţiale.

Să revenim la dosarul Micro­soft. Ce ne spune el? Că în partea din această afacere de corupţie de­ru­lată în timpul guvernării PDL, Dorin Cocoş a fost un fel de coordonator al spăgilor: “Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor, ca 2.300.000$ să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, 4.000.000$ la Gheorghe Ştefan, prin intermediul societăţtii DD Land Oil din Cipru, iar diferenţa de circa 9.000.000$ să fie transferată către Dinu Pesca­riu. Din această sumă, Dinu Pescariu urma să-i dea lui Dorin Cocoş sumă convenită între ei”. Gabriel Sandu a fost ministru al comunica­ţi­i­lor în guvernul Boc din 2008 până în 2010.

Ca un detaliu, în declaraţiile de avere ale Elenei Udrea apar două împrumuturi de la Dinu Pescariu în valoare totală de 700 de mii de euro, dispărute prin iertarea de datorie la care a consimţit ge-nerosul domn Pescariu.

Interesant este că una dintre principalele griji a lui Traian Băses­cu a fost să-l elimine pe Alexandru Bittner din ecuaţia acestui dosar. El a infirmat apăsat relatările din pre­să, potrivit cărora mare parte din probaţiune ar avea la bază mărturi­sirile complete făcute de dl. Bittner în SUA. De ce această grijă extraordinară? Ca să rupă cumva legătură Bittner – Cocoş?

Şi mai aflăm şi altele din dosarul Microsoft.

Apare acolo numele lui Nicolae Dumitru care, potrivit procuro-rilor, <trebuia să îşi exercite influ­enţa asupra unor membri ai Guvernului pentru a obţine încheierea contractului”. Nicolae Dumitru în­seam­nă grupul Niro, unul dintre principalii susţinători financiari ai Elenei Udrea. <Unde credeţi că şi-au luat casă şi Ilie Sârbu şi Victor şi Daciana Sârbu? Într-un ansamblu rezidenţial construit de Niro”, spu­nea Ludovic Orban într-un interviu pentru Ziare.com.

Apare şi numele libanezului Khalil Abi Chahine care a fi avut sarcina să intermedieze relaţia cu ministerul comunicaţiilor şi cu se­cretariatul general al guvernului, pe vremea lui Năstase. La nunta liba­nezului, naş a fost Nicolae Dumitru, iar nuntaşi cuplurile Ponta şi Udrea-Cocoş.

Dacă tragem linie, concluzia tragică la care cred că ajungem este că mafia personală a lui Adrian Năstase s-a instalat în Palatul Co­troceni încă de la începutul mandatului Traian Băsescu, cu o mo­di­fi­care de lider. Ceea ce era Alexandru Bittner în regimul Năstase a devenit Dorin Cocoş prin intermediul soţiei sale, Elena Udrea, în regimul Băsescu.

Ceea ce înţelegem este că lupta anticorupţie din timpul re­gimului Băsescu s-a limitat la suprafaţa apei. Au căzut câteva capte mari, precum Năstase şi Voiculescu, şi e foarte bine că au căzut. Dar, dincolo de ele, în profunzime, aceeaşi mafie a aplicat aceleaşi metode şi a obţinut aceleaşi rezultate.

Mi-e imposibil să cred că Traian Băsescu nu ştia ce se întâmplă. Elena Undrea însăşi recunoştea public legăturile lui Dorin Cocoş cu Alexandru Bittner, încă din 2005, într-un interviu pentru Evenimentul Zilei: “OK, soţul meu a făcut afaceri cu Petrache şi Bittner… dar, până la urmă, cine este Bittner? Ce a făcut? A furat? A nenorocit?”

Răspunsul e în dosarul “Microsoft”. Acolo unde găsim, în toată spendoarea lor, şi limitele lui Traian Băsescu, cel care, dacă şi le-ar fi depăşit, ar fi putut fi un mare preşedinte al României.