Mirosea a tulburel şi frunze vechi. Tata trăgea vinul dintr-un butoi în altul, să-l vânture – cum zicea. Era o toamnă târzie, cam aşa cum se arată şi acum, iar cheful meu de şcoală încă nu se trezise. În schimb, tuleile mustăţii mijiseră cât să-mi facă o umbră sub nas, iar mintea-mi hoinărea aiurea şi, dacă nu mă-nşel, o pereche de codiţe – nici blonde, nici roşcate – mă atrăgeau cu mult mai mult decât caietul de mate-matică.
– Măi băiete, da’ teme n-ai di făcut pi mâni, că di uitat la mini ai să ti uiţi şi mai târzâu, da’ cu şcoala la bătrâneţe greu are să-ţi hie.
– Lasă tată, că nu s-a găti şcoala, mă opun eu, că abie ci-o dat-o cu var şi ari să hie acolo încă mulţi ani. Mai ghini să mă-nveţi cum îi rostul pi la cele butoaie, că mi-ar hi drag să fac şi eu într-o zi vin aşe bun ca mătăli.
Tata lasă treaba şi, printre sprâncenele zburlite a semn rău, se uită lung la mine.
– Măi să hie, da’ tu tragi a gospodar, după cum văd. Ie să faci ghini şi să ti ţâi ascuns, că or mai da comuniştii iştia ordin să-i înpuşti pi gospodări şi tu-i muri driept digiaba. Du-ti când îţi spun şi apucă-ti di cărţi, că s-ar putie, din grieşală, să-ţi măsor eu vo două vergi pi schinari, di sa-ţi striaca gustul la vin. A hi păcatili mele, ci mi-o fost să-mi audă uriechili! Când ai hi cu şcoala gata şi armata făcută, atuncia să vii să-mi grăieşti mie di vin.
Aprig om era tata şi nu avea obiceiul de a repeta, aşa că, nu terminase bine de vorbit, că eram deja în faţa caietului cu probleme. Din păcate, când a fost să fiu cum voia el, nu am mai avut cu cine cinsti o cană de vin; plecase să vânture vinul într-o altă lume. Că avea dreptate cu şcoala e fără îndoială: atunci ca şi acum şcoala făcută la timp e mai mult decât necesară. Numai că, pe măsură ce creşte numărul anilor de studii, cresc şi cheltuielile.
Pentru unii – nu foarte mulţi – familia acoperă cu vârf şi îndesat costurile studiilor. Alţii – care nu au cu ce, dar sunt mai ambiţioşi – vor strânge din dinţi şi se vor îndatora până peste cap pentru a termina o facultate.
În acelaşi timp, mulţi se vor opri la slujbe mai puţin valorizante, fie din lipsa finanţelor, fie din alte motive.
Mesajul meu e pentru cei care doresc cu adevărat să-şi ridice nivelul studiilor cât mai sus. În societatea în care trăim, de mulţi ani există un incitativ financiar pentru părinţii care doresc să le uşureze drumul copiilor lor către şcolile înalte. Acest program -lansat de guvernul federal şi la care guvernul provincial a decis să participe în ultimii ani – e gândit ca să încurajeze frecventarea şcolii după terminarea studiilor secundare. Subvenţiile guvernamentale sunt disponibile doar până când copilul împlineşte vârsta de şaptesprezece ani.
Majoritatea instituţiilor financiare din Québec vă propun un cont în acest scop şi fiecare încearcă să vă atragă prin avanjele sau prin supleţea programului. Vă amintesc că regulile de funcţionare sunt stabilite de guvern; unele instituţii se mulţumesc cu programul de bază, altele mai adaugă parametri, ce sunt de multe ori greu de respectat. Dacă aveţi copii şi doriţi să-i ajutaţi să termine o facultate fără a se îndatora peste măsură, e timpul să luaţi un rendez-vous cu un specialist, care să găsească soluţia care vi se potriveşte cel mai bine.
Vă doresc o toamnă cât mai bogată!
