Unde este președintele?

Citește și

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Au trecut două luni de când Klaus Iohannis este președintele României și presa românească dă în clocot. Ce face președintele, de ce nu vorbește, de ce nu-l dă jos pe Ponta, de ce nu apare la televizor? Cum ar veni, fraza preferată a zilei: „președintele tace, dar nu știm ce face.”

Concret, Iohannis are mai puțin de o lună în slujba de la Cotroceni. A decorat un fost deținut politic simpatizant al legionarilor, a dat o tabletă unei fetițe, ca să vorbească cu mama ei în Italia, a fost Charlie la Paris, s-a întâlnit de vreo trei ori cu Victor Ponta și niciodată publicul n-a aflat ceva precis despre discuțiile celor doi.

- Publicitate -

Este firesc ca această discreție să nedume­rească atât presa, cât și poporul. Era mult mai ușor cu Băsescu, fire extrovertită, gata oricând să spună ce gândește și care nu refuza niciodată o confrun­tare. Iohannis este altfel și, după mine, ar trebui să-i dăm credit.

Bunăoară, noi, cei care l-am votat, așteptam să-l dea afară pe Ponta din fruntea guvernului. Cri-ticii pre­ședintelui afirmă că este o greșeală atitu­di­nea cooperantă cu Ponta și că fiecare zi în care premierul stă pe scaunul de la Palatul Victoria îl întărește și-l face să uite eșecul de la alegeri. Judecând la rece, Iohannis nu are de ce să se războiască cu Ponta, cel puțin până la primăvară. Este iarnă, iar Guvernul PSD trebuie să-și asume nota de plată de la pomana electorală. În același timp, PNL nici nu este pregătit să guverneze.

Iohannis a fost atacat consistent pe lipsa de reacție în fața legii pe care Ponta a ticluit-o pentru el însuși (privind renunțarea la doctorat). Mulți și-au amintit de Băsescu și au visat filmul în care fostul preșe­­dinte i-ar fi dat cu ea în cap plagiatorului. Dar ade­vărul este că legea încă n-a ajuns la promulgare. Iar Iohannis, nu uitați, este altfel. Sunt aproape convins că o va respinge și din acel moment va începe debarcarea lui Ponta.

- Publicitate -

Neamțul nu trage cartușe în gol acum, nu are niciun interes. Așteaptă un moment potrivit. Să nu uităm cum l-a lucrat pe Antonescu, cel care l-a adus la București. Fără scandal, rece, calculat. Asta spu­ne multe. Sunt sigur că nu va uita niciodată cum lă­trătorii lui Ponta i-au atacat familia, cum rujata de Voluntari, Gabriela Firea, l-a făcut vânzător de copii sau cum Ponta îl lua la mișto.

Deocamdată lucrează puternic la imagine. Brandul lui – omul care muncește și nu vorbește prea mult – trebuie să fie conservat. Ziariștii din România, obișnuiți să pună microfoanele în fața lui Băsescu, iar acesta să se dezlănțuie, sunt dezumflați. Nici măcar nu mai încearcă, pentru că neam­țul nu spune nimic, se limitează la comunicate și declarații ofici­ale. Dincolo de firea lui taciturnă, președintele cultivă misterul. Misterul impune respect, dar dă și o anumită forță.

E greu să-l apuci cu ceva, nu-ți vine să-i arunci un ou pe sacou. Sunt convins că mulți din anturajul său sunt nedumeriți. E greu de citit.

Iohannis cultivă generația Facebook și este foarte activ acolo. Nu am apreciat „Je suis Charlie” pe pagina lui. Îmi pare puțin frivol și neadecvat cu poziția sa. Dar sunt sigur că asta a fost treaba consilierilor. Nu mă dau în vânt nici după purtătorul de cuvânt, Tatiana Bran. Pare o contemplatoare de peisaje și mai puțin o tipă vie, de forță. Funcția este foarte importantă, câteodată lumea îl asociază pe  cel care poartă cuvintele președintelui cu însuși președintele. A fost frumoasă mobilizarea pe Facebook și civismul românilor la vot, dar președinția nu poate avea că platformă de comunicare Facebook pentru că, iarăși, poate fi considerată o frivolitate.

Pentru mine, Iohannis încă are un cec în alb pentru că nu a făcut niciun gest care să mă pună pe gânduri. Respingerea legii lui Ponta va fi primul test. De un singur fapt mi-e puțin teamă. Trecerea bruscă de la primăria Sibiului la palatul Cotroceni este un șoc pe care trebuie să știi să-l gerezi. Este ca și cum te-ai trezi peste noapte milionar la loterie, după ce toată viața ai fost lefegiu. N-aș vrea să-l văd pe Iohannis uitându-se în oglindă și fiind prea mândru de locul unde a reușit să ajungă. Este exact ce a pățit Constantinescu, care a început să se contemple și să se vadă un lider regional, în timp ce în jurul lui bandiții furau de stingeau. Băsescu nu a căzut în această capcană pentru că a văzut prea multe la viața lui.

Cum România nu este încă o țară  așezată, pre­ședintele trebuie să fie prezent. Românii trebuie să simtă că au în el un aliat gata să se bată la nevoie cu oricine fură, minte sau atentează la bunăstarea lor. Din acest punct de vedere, cred că Iohannis trebuie să-și arunce în fiecare zi apă rece pe față și să-și spună că deocamdată nu a făcut nimic. Și are multe de făcut. Pentru mine.

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

OBN 2022, Montreal. Cele mai bune imagini realizate de Pagini Românești

Omnium Banque Nationale de la Montreal s-a încheiat, cu un număr record de spectatori și cu victoria neașteptată a...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -