Plecarea lui Ponta – de ce și cum

Orbită de sarabanda arestărilor de senzație, a scandalurilor de co­rupție și a circului mediatic aferent de care are par­te în aceste zile, opinia pu­blică româ­neas­că tinde să uite de Victor Viorel Ponta.

Domnia sa joacă acum rolul școlarului bun și serios, care își face temele la timp și merită coroniță de flori: se ocupă de creșterea economică, susține independența Justiției, se duce săptă­mâ­nal la meditații la profesorul Iohannis, cu care e tot timpul de acord. Sperând astfel că, în vâltoarea evenimentelor, lumea va trece cu vederea faptul că e dator cu o demisie de onoare.

Noi, cei ce am stat la coadă la votat, nu l-am uitat însă.

Victor Ponta trebuie să plece nu pentru că el sau PSD ar fi pierdut ale­gerile. Unii politicieni români, mai ales din PNL, spun că votul de la 16 noiembrie a fost un vot pro-PNL sau un vot anti-PSD sau anti-Ponta și de aceea ne trebuie o schimbare de guvern. Însă nu am avut alegeri parlamentare, deci acesta nu e un motiv serios de demisie. Ponta nu trebuie să plece acum doar  pentru că ar fi un politician slab. A fi un politician slab nu este, în sine, o crimă. Pentru asta a plătit cu înfrângerea în alegerile prezidențiale.

Problema constă în faptul că Ponta a fost, simultan, organizator (ca șef al guvernului) și participant la alegeri. Și în această dublă calitate – la care ar fi trebuit să renunțe ca să asigure o competiție corectă – și-a atacat adversarul în cel mai murdar mod posibil și a făcut tot posibilul ca să împie­dice votul româ­ni­lor din afara țării.

Vă puteți imagina un meci de box în care unul dintre jucători ar fi și arbitru? Iar în timpul meciului, res­pectivul ar face tot posibilul să câș­tige, inclusiv prin mijloace incorecte – lovituri sub centură, scuipat, înjurat adversarul – știind că nimeni nu îl va sancționa?

Cam așa a făcut și domnul Ponta.

După alegeri, Victoraș a căutat să își minimizeze vina, să își pună cenușă în cap, să se arate fair-play. S-a grăbit să-și recunoască înfrângerea și să arate meritele în­­vin­gătorului, a căutat să facă schimb de tricouri și poză de grup. În privința împiedicării votului în diaspora, a recu­noscut că a greșit, dar cică ar fi plătit. Cu ce a plătit? Cu faptul că a pierdut alegerile. Da, candidatul Ponta a pierdut alegerile! Dar ce ne facem cu prim-mi­nistrul care le-a organizat?

Nu, Victor Ponta nu a plătit încă. “Arbitrul” Ponta trebuie să plece pentru cum a arbitrat în favorea jucătorului Ponta. În niciun caz recunoașterea înfrângerii și schimbul de tricouri nu îl absolvă de vină. Cine ne poate garanta că astfel de fraude nu se vor repeta și altă dată?

Ar fi și alte motive, mai vechi.

Plagiatul, titlurile profesionale obținute fraudulos, lovitura de stat din vara lui 2012. Faptul că ne râde o Europa întreagă că avem astfel de prim-mi-nistru. Dar Ponta ignoră aceste motive de bun-simț și folosește toate căile posibile ca să se agațe de funcție.

În momentele de dezamăgire de după alegeri, Victor Ponta a promis că pleacă dacă i-o cere președintele Băsescu sau Iohannis. Știa că așa ceva nu se putea întâmpla, datorită unei Constituții strâmb făcute. Tocmai i-o ceruse însă populația prin vot, dar s-a făcut că nu înțelege.

Deci, de plecat trebuie să plece. Singur nu o să o facă însă. Întrebarea este cum și când? Prin manevre politice, prin noi alianțe parlamentare și tras de sfori, așa cum e obiceiul la români? Poate undeva prin martie sau aprilie, cu ce deputați și senatori or mai rămâne liberi până la ora aceea.

Moral ar fi ca președintele Klaus Iohannis să lase deoparte rolul de mo­narh neutru pe care și l-a asumat până acum și să îi ceară lui Ponta să plece. Domnia sa a declarat însă că a iertat măgăriile lui Ponta din campania electorală. Ca un bun creștin, Klaus nu are decât să îl ierte pe Victor 24 de ore din 24. Dar ca președinte al României are o datorie față de țară: respectarea legii și a cetățenilor. O va face însă?

Mă tem că nu.

Dar mai avem o speranță. Premierul a efectuat săptămâna trecută o vizită de lucru în Statele Unite. Dacă ne amintim bine, acum un an și Crin Anto­nescu a fost trecut pe linie moartă la scurt timp după o astfel de vizită. Nu e exclus să se întâmple la fel cu Ponta.

Însă ar fi păcat ca și acum tot alții să facă ceea ce noi nu suntem în stare să facem. Ar arata doar că normalitatea mult dorită e încă departe.